Partida deseurilor

De la 1 ianuarie 2007, romanii vor deveni consumatori europeni, fapt ce aduce noi obligatii pentru alinierea la deloc putinele standarde ale Uniunii Europene. Odata cu intrarea in UE, cumparatorul autohton va scoate din buzunar bani pentru o taxa necesara reciclarii aparatelor si echipamentelor electrice si electronice. Taxa inclusa in pretul produsului, al carui pret este lesne de inteles ca va creste, va fi achitata, dar reciclarea echipamentelor electrice si electronice nu va avea loc. Asta intrucat, in momentul de fata - si inca mult timp de aici incolo -, pe piata autohtona nu exista centre functionale de colectare si reciclatori operationali.
Potrivit Directivei Parlamentului European si a Consiliului 96/2002 CE privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE), Romania are obligatii clar specificate privind organizarea de puncte de colectare selectiva de echipamente electrice si electronice, precum si anumite cantitati (kg/locuitor) deja impuse pentru a fi colectate. Deocamdata insa acest proces a inceput doar pe hartie.
Pentru implementarea Directivei Europene 96, Guvernul Romaniei a emis HG 448/2005 privind regimul deseurilor de echipamente electrice si electronice, precum si refolosirea si reciclarea acestora. Alinierea la standardele UE urmareste imbunatatirea performantelor privind protectia mediului prin actiuni desfasurate de toti operatorii implicati in "ciclul de viata" al echipamentelor electrice si electronice: producatori, importatori, distribuitori, consumatori si operatorii economici care sunt direct implicati in tratarea deseurilor de acest tip.
Normele UE, imposibil de indeplinit
Brandusa Petroaica, director in cadrul Directiei Deseuri si Substante Chimice Periculoase din cadrul Agentiei Nationale de Protectie a Mediului, sustine ca in Romania procesul de colectare a DEE a inceput. Mai mult teoretic decat practic, intrucat cantitatile colectate pana in prezent sunt insuficiente pentru atingerea tintelor de colectare prevazute de directivele europene si de HG 448. Pana la 31 decembrie 2008, rata medie anuala de colectare selectiva a DEEE pe cap de locuitor provenita de la gospodariile particulare este de patru kilograme, cu urmatoarele obiective intermediare: pana la 31 decembrie 2006, cel putin 2 kg/locuitor, iar pana la 31 decembrie 2007 cel putin 3 kg/locuitor. In continuare, administratiile publice locale au obligatia de a colecta separat DEEE de la gospodariile particulare si de a pune la dispozitia producatorilor spatiile necesare pentru infiintarea punctelor de colectare selectiva a acestora. Producatorii, cei care suporta costurile implementarii HG 448/2005, pot organiza si exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE de la populatie. Pana la aceasta data, au fost stabilite locatiile pentru cate un punct de colectare in fiecare judet, un punct de colectare in fiecare oras cu peste 100.000 de locuitori, un punct de colectare in fiecare oras cu peste 200.000 de locuitori si sase puncte de colectare in Bucuresti. Asta doar pe hartie pentru ca, in realitate, nu exista puncte speciale de colectare selectiva a DEEE, autoritatile preferand adunarea "la gramada" din ratiuni economice. Fireste, contrar cerintelor UE.
Culmea e ca, la ora actuala, exista trei asociatii care urmaresc preluarea responsabilitatilor producatorilor si importatorilor in domeniul colectarii si reciclarii echipamentelor electrice si electronice. Este vorba in principal de trei clase de produse simbolizate prin culori: clasa "alba" (produse electromenajere), "clasa gri" (produsele IT&C) si "clasa maro" (electronicele de consum), conform denumirilor europene.
Europa curata arde la buzunare
Directiva Europeana privind reciclarea DEEE nu va afecta numai buzunarul cumparatorului. Europa ecologica va impune cheltuieli si din partea producatorilor, importatorilor sau distribuitorilor. Spre exemplu, produsele ce urmeaza a fi reciclate trebuie marcate cu un insemn care atrage atentia ca respectivul obiect nu poate fi aruncat impreuna cu gunoiul menajer.
Dincolo de acestea, specialistii isi mentin o doza mare de scepticism, datorita mentalitatii consumatorului roman pentru care, la ora actuala, reciclarea produselor electronice si electrotehnice reprezinta notiuni total noi. In plus, in lipsa unor centre functionale de colectare, e greu de imaginat ca bucurestenii vor lua respectivele produse in carca si vor rataci pe strazi pentru a cauta o solutie europeana. Nu in ultimul rand, sistemul de a preda un produs vechi in momentul achizitiei unuia nou este departe de a fi aplicabil. In lipsa unei motivatii, e greu de presupus ca un consumator se va duce cu un televizor in brate la distribuitor, in momentul in care se hotaraste sa-si cumpere unul nou. Pe de alta parte, legislatia europeana va prevede dreptul consumatorului de a scapa de produsul vechi la livrarea unuia nou. Spre exemplu, la cumpararea unei masini de spalat, la livrare, vanzatorul va fi obligat, la cererea cumparatorului, sa plece cu cea veche. Lesne de imaginat ce probleme va genera acest sistem la infrastructura de profil (in)existenta in Romania: transportul deseurilor DEEE de la client, personal, spatii de colectare care, in lipsa reciclatorilor, vor deveni repede inutilizabile etc.
Riscul dublei taxari
In mod evident, autoritatile se afla, la ora actuala, in situatia de a nu putea aplica Directiva Parlamantului European privind reciclarea DEEE-urilor.
Cu o infrastructura practic, inexistenta, cu o taxa verde, practic, inca de neaplicat datorita absentei reciclatorilor, alinierea Romaniei la legislatia comunitara comporta multe necunoscute. Singurul lucru clar este urmatorul: ea va trece direct prin buzunarul cumparatorului. O data platita, ea ar trebui sa-l scuteasca de alte cheltuieli suplimentare in procesul reciclarii DEEE-urilor. Greu de crezut insa ca, pe traseul unei reciclari care, deocamdata, e numai pe hartie, cumparatorul nu va fi asteptat la colt de inevitabilii interpusi care, fara indoiala, vor profita de o legislatie ce nu poate fi concret aplicata. Astfel, exista riscul unei duble taxari. Mai exact, desi cumparatorul plateste taxa verde atunci cand achizitioneaza un produs, le fel de bine el ar putea sa scoata bani de buzunar in momentul in care ar duce produsul la un centru de reciclare. Cu alte cuvinte, sa plateasca pentru a-i fi primit produsul. De asemenea, exista posibilitatea aparitiei unor firme care sa ofere servicii de transport la centrele colectare sau de reciclare a produselor uzate. Iar varianta ca acestia sa ceara la randul lor bani este foarte probabila.
Nu in ultimul rand, in lipsa unei stricte supravegheri a modului de colectare si de detinere a DEEE-urilor, exista evidente suspiciuni de dezvoltare a unei piete negre in ce priveste produsele IT&C si electrocasnice.
Traseul banilor aruncati si reciclati
Ramane de urmarit circuitul banilor ce vor fi incasati odata cu aplicarea taxei verzi.
Practic, taxa o plateste cumparatorul, o incaseaza vanzatorul/retailerul, o transmite la producator, care fie o da unei asociatii de genul celei conduse de Valentin Negoita, fie se ocupa de unul singur de reciclarea DEEE-urilor. Ramane de urmarit, asadar, modul de lucru al acestor asociatii colective de gestionare a deseurilor de echipamente electrice si electronice din domeniul IT&C si al electronicelor de consum. Asociatii care colecteaza taxe, nu DEEE-uri si care tin legatura cu centrele de colectare si reciclatorii (deocamdata neviabili), pe care ii platesc din taxele incasate. Potrivit lui Negoita, EcoTIC actioneaza ca o interfata intre consumatori, pe de o parte, si colectori pe alta parte, cu urmatoarele obiective: sa colecteze sumele cuvenite procesului colectarii si reciclarii de la producatori si importatori; sa incheie contracte cu colectorii, reciclatorii, transportatori; sa monitorizeze piata pentru a instaura un regim egal pentru jucatorii de pe piata si sa faca studii pentru a determina cuantumul necesar acoperirii costurilor de colectare, reciclare, logistica; nu in ultimul rand, sa raporteze periodic Ministerului Mediului.
Sulfina Barbu: inca nu suntem pregatiti
Ministrul Mediului, Sulfina Barbu, a declarat ca taxa verde ar trebui, teoretic, sa intre in vigoare dupa 1 ianuarie insa metodologia nu este inca bine pusa la punct. Fireste, nici cuantumul taxei.
In primul rand, spune Sulfina Barbu, trebuie verificata gestionarea deseurilor electronice si electrocasnice, dar si functionarea locurilor de colectare, fapt ce revine in sarcina autoritatilor locale ce vor fi sprijinite de Ministerul Mediului. Ministrul a precizat ca exista varianta ca autoritatile locale sa stabileasca o zi pentru preluarea DEEE-urilor de la populatie. Mai exact, cetateanul le va scoate din locuinta si le va pune langa pubele, de unde vor fi luate de firmele de salubritate. O alta varianta ar fi ca cetatenii sa transporte ei insisi deseurile la punctele de colectare. In sfarsit, mai exista posibilitatea ca firmele de salubrizare sa ridice deseurile pe baza unei comenzi.
Pe de alta parte, conform Sulfinei Barbu, Ministerul Mediului a comandat un studiu pentru a afla costurile "obiective" ale reciclarii DEEE-urilor, pentru a nu merge pe mana producatorilor care ar putea propune "o taxa vizibila nejustificat de mare".
Produsele vizate
Iata categoriile principale de echipamente electrice si electronice reglementate de HG 448/2005: aparate de uz casnic de mari dimensiuni, de mici dimensiuni, echipamente informatice si de telecomunicatii, echipamente de larg consum, echipamente de iluminat, unelte electrice si electronice (exceptand uneltele industriale fixe de mari dimensiuni), jucarii, echipamente sportive si de agrement, dispozitive medicale, instrumente de supraveghere si control, distribuitoare automate. Pe subcategorii, lista include practic tot ce inseamna aparate electrocasnice, echipamente de prelucrare centralizata a datelor, informatica personala, terminale si sisteme pentru utilizatori, echipamente de iluminat etc.
Reciclatorii nu exista
Potrivit presedintelui Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor, Valentin Negoita, in acelasi timp si presedintele EcoTic (una din cele trei asociatii mentionate mai sus), la ora actuala, in Romania, nu exista nici un reciclator de DEEE care sa functioneze. Deocamdata, calculele acestei taxe se fac luandu-se ca reper preturile practicate de reciclatorii de pe piata europeana, chiar daca legislatia impune existenta ei incepand cu 1 ianuarie 2007. Astfel, se vor lua in calcul preturi incepand de la doi-trei euro, dar care pot ajunge pana la zece euro. Sigur, se poate presupune ca aceasta taxa va fi luata, la inceput, pentru a se pune pe picioare reteaua de colectare. Dar, la fel de bine se poate pune intrebarea cine va lua acesti bani si ce va face cu ei. Suma e foarte consistenta, gandindu-ne la cantitatea imensa de electronice si electrocasnice ce se va vinde pe piata romaneasca. Potrivit lui Negoita, anul trecut s-au vandut peste 600.000 de produse IT la nivelul intregii tari, o suma asemanatoare fiind raportata si in cazul electrocasnicelor.
De patru ori mai scumpi ca in Vest
Asadar, pe langa principala problema, inexistenta unor centre functionale de colectare a DEEE, centre care sunt operate de primarii, ne confruntam, la intrarea in UE si cu absenta unui reciclator pe piata autohtona, cu consecinte directe asupra taxei verzi. Valentin Negoita (foto) sustine ca a fost realizat deja un studiu privind costurile colectarii si reciclarii DEEE, realizat de o firma germana de colectare si una de reciclare romaneasca. Acesta s-a facut insa prin prisma dezmembrarii DEEE-urilor si nu a revalorificarii acestora, potrivit cerintelor UE. Or, reciclarea presupune nu numai dezmembrarea si gruparea deseurilor electronice si electrotehnice, ci recuperarea si revalorificarea componentelor. Iar aici trebuie mentionat ca tarile UE reusesc o revalorificare din echipamentele reciclate de pana la 70% si chiar mai mult. Pe de alta parte, studiul realizat a concluzionat ca se impune un pret de 2,5 euro pe kg. Asta in conditiile in care in UE pretul pentru un kilogram este de 0,60 euro.

---

Despre autor: