Mos Craciun, asa cum nu l-am dori

Lumea contemporana, inrobita unui acerb consumism (noua ideologie dominanta), nu mai are respect pentru mituri, pentru traditie, transformand totul intr-o acerba concurenta pecuniara. Asa se face ca simbolurile sacre, cele tipice copilariei, au ajuns simple elemente de recuzita intr-un vertij al promovarii unor produse de calitate indoielnica. Printre acestea, imaginea lui Mos Craciun este, cu siguranta, cea mai tocita. Eroul copilariei, darnicul, blajinul batran a devenit o imagine omniprezenta, de gasit in infinit mai multe contexte cu totul nepotrivite decat in situatiile tipice, de bun simt: il poti contempla atat pe o sticla de Coca-Cola sau pe una de bere, cat si pe lenjeria intima ce reprezinta echipamentul de lucru al vreunei galese domnisoare care face parte din strategia de promovare a cutarui produs. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o inflatie a acestui simbol al copilariei, care a produs un soi de scadere vertiginoasa a creditului pe care prescolarii chiar mai sunt dispusi sa i-l acorde filantropului mosneag, care si-a pierdut, in primul rand, unicitatea, fiind reprodus la scara industriala si in ipostaze care de care mai nastrusnice. Mos Craciun a ajuns sa insemne, in zilele noastre, in aproape toate cazurile, semnul kitsch-ului. Si e pacat.
Probabil astfel de idei au stat la nasterea cartii lui Pascal Bruckner, Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, de gasit, intr-o reusita traducere si intr-o cat se poate de eleganta conditie grafica, sub sigla editurii TREI. Frumoasele ilustratii, coperta si chiar unele adresari directe ale naratorului ("Copii visatori, care stati seara cu ochii pe pereti si nu puteti dormi") ar indica cum ca istoria ticluita de scriitorul francez, care ne-a obisnuit cu unele povesti prea putin recomandabile minorilor, s-ar adresa unui public naiv prin excelenta. Nimic mai fals: cartea se vrea o punere in garda a parintilor, sanctionand excesul demitizant al contemporaneitatii. Mos Craciun devine protagonist al unui sir de intamplari deloc conventionale, capatand toate tarele omenesti curente, greu de impacat cu imaginea sa obisnuita. Exista insa un resort al acestei deraieri comportamentale: "Copiii nu-l mai iubeau, iar de respectat, il respectau si mai putin". Ceea ce declanseaza drama sa, inecata in cantitati considerabile de alcool. Problema de fond este insa alta si porneste de la incredulitatea adultilor, de la incapacitatea acestora de a se mai lasa in voia jocului, de a redeveni naivi atunci cand este cazul: "Cum sa ma respecte copiii, daca parintii nu mai cred in Mos Craciun?

---

Despre autor: