Culoarea, o vocatie!

Sfarsitul de an e bogat in evenimente expozitionale de tinuta. Un regal de spectacole vizuale, am putea spune. Artistii asteapta parca luna cadourilor ca sa ne faca si ei daruri, darurile frumusetii, ale bunului gust, ale efortului lor creator din anul ce se pregateste sa plece. O speranta pentru integrarea noastra, inclusiv culturala, in Europa cea mare.
Se cuvine sa le semnalez iubitorilor de arte frumoase cateva expozitii pe care nu trebuie sa le rateze: retrospectiva Silvan Ionescu, de la Galeria Artis, deschisa din 11 decembrie, Anuala de Restaurare si Creatie Religioasa, la Galeria Apollo, Salonul National de Arta deschis pe 15 decembrie la Galeria "Constantin Brancusi", de la Palatul Parlamentului si expozitia personala de pictura a lui Virgiliu Parghel, de curand vernisata la Galeria Allianz Tiriac, de pe strada Caderea Bastiliei. Aceasta din urma e subiectul cronicii de fata. Mai ales pentru ca Virgiliu Parghel nu mai e de mult un necunoscut iubitorilor de pictura. Descins in Bucuresti din Bucovina cea mustind de frumuseti naturale si frumusete creata de om, s-a impus repede ca artist prin libertatea spiritului sau si prin pictura buna, adevarata, pe care o zamisleste. Nu s-a sfiit sa-si instaleze sevaletul in mijlocul Bucurestiului si sa-si lase penelul fascinat de orasul contradictiilor. A descoperit in margini de capitala peisaje pline de pitoresc si nostalgie. A studiat si oamenii, indeobste chipurile lor, si a devenit un portretist sensibil. Si-a lasat simtirea sa se manifeste nezagazuita si a lucrat de-a lungul anilor cu fervoare. A trecut prin felurite perioade, ca orice artist in continua cautare a stilului care sa-l defineasca. A pictat si la Balcic, revigorand genul peisajului, alaturi de alti confrati invitati sa descopere fermecatorul oras de la malul bulgaresc al Marii Negre, in cadrul taberei de creatie "Pictori de azi la Balcic".

---

Despre autor: