Au trecut luni bune de cind liberalii au pornit razboiul de secesiune, absurd si tot mai agresiv, iar spectacolul e deja trist.

Nu atit pentru sustinatorii celor doua tabere, cit pentru cei care, fara a fi decis cine are dreptate, vor ca in politica romaneasca sa mai existe un partid liberal. De partea actualei conduceri, girate mai nou de la inaltimea unei functii onorifice de seniorul Neagu Djuvara, stau doi ani de guvernare mai degraba reusita, dar si o suita de poticneli si gafe strict politice, iar de cealalta - o liota de fani de-ai presedintelui Basescu. Rezistenta primei sta in buna guvernare, in timp ce succesul de pina acum al taberei platformiste sta aproape exclusiv in asocierea tacita, implicita, cu imaginea presedintelui. Numai ca sint deja citeva zile de cind platformistii comit gafa dupa gafa. Gindit initial ca un mare proiect stoician de relansare a dreptei, strategic si principial, „platformismul" a ajuns sa semene mai degraba a mica afacere de tip dimbovitean tarata deja de mai toate pacatele clasei noastre politice. Exista toate sansele ca din viitorul Partid Liberal Democrat si chiar de la virful acestuia sa nu lipseasca: baroni locali, informatori ai Securitatii, traseisti consacrati, fosti nomenclaturisti, lichele patente. S-a intimplat rapid ca si cum totul trebuia sa para un simplu accident. Ca din senin, auzim ca viitorul PLD urmeaza sa adune sub umbrela sa nu mai putin de vreo zece parlamentari de la PSD si PRM. Informatia e lansata de tinarul Cristian Boureanu, informatie de care severul Theodor Stolojan se dezice la cald pentru a o confirma a doua zi la rece. PLD oficializeaza astfel traseismul politic si, mai rau, dupa alte doua zile, prin vocea lui Valeriu Stoica, ii anunta inocenta. Legea care incearca sa-i reduca din amploare e declarata de juristul Stoica injusta, ceea ce nu s-a-ntimplat la adoptarea ei, si urmeaza sa fie atacata la Curtea Constitutionala. A doua gafa si cea mai importanta in batalia de imagine pe care platformistii o duc inca pentru legitimarea lor in rindul simpatizantilor liberalismului: asumarea explicita de catre ceea ce ar urma sa devina Partidul Liberal Democrat a orientarii populare. Mai mult chiar, aceasta optiune ideologica este pusa in contrapondere cu chiar expresia europeana a liberalismului. Un cadou perfect pentru PNL, care devine astfel singurul partid romanesc ce-si asuma doctrina liberala de care platformistii faceau pina de curind atita caz. Odata declarata, aceasta profesiune de credinta populara face din PLD mai mult o problema pentru Partidul Democrat decit pentru PNL. O problema totusi minora. PLD tinde grabit, chiar inainte de infiintare, catre o fuziune cu PD. Cu alte cuvinte, catre citeva fotolii in viitorul Parlament.