Sumedenie de nedumeriri provoaca indarjita stradanie de a condamna ceea ce nu a existat niciodata! Am mai spus-o: comunismul este o utopie ce nu poate rodi decat in raftul bibliotecii. N-are faptura lumeasca. Nicaieri n-a existat si nu va exista in a
Sumedenie de nedumeriri provoaca indarjita stradanie de a condamna ceea ce nu a existat niciodata! Am mai spus-o: comunismul este o utopie ce nu poate rodi decat in raftul bibliotecii. N-are faptura lumeasca. Nicaieri n-a existat si nu va exista in adevaratul inteles al cuvantului comunism; se poate vorbi doar de stalinism, titoism, maoism, castrism s.a.m.d. La noi: dejism si ceausism. Ne intemeiem afirmatia chiar pe definitia comunismului data - de cine credeti? - de dl. Tismaneanu, in 1981 (vezi "Micul dictionar social-politic...", Ed. Politica, pag. 98-99). Formatiunea social-economica pe care o condamna in 2006 era considerata de dl V.T., in 1981, drept "superioara in dezvoltarea societatii" (acum, e odioasa). Si mai departe, de acelasi autor, in bla-bla-ul limbii de lemn: "Programul PCR releva faptul ca, in procesul fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate..." etc. Ma rog, convingerile se mai si schimba. Chiar radical! Oricum, raman ferme elementele definitiei. Pentru a fi comunista, o societate trebuie sa infaptuiasca "cel mai generos principiu al repartitiei - de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi". S-a intamplat vreodata asa ceva in Romania? Hai, ca-i buna! Apoi, in comunism ar fi disparut... diferentele dintre sat si oras. Vor fi disparut, oare, si n-am prins noi de veste? Mai departe: "sunt inlaturate diferentele esentiale dintre munca fizica si cea intelectuala". Alta gluma buna, daca ne raportam la Romania ceausista! Comunismul presupune, apoi, o "o foarte inalta productivitate a muncii sociale, intemeiata pe mecanizarea, automatizarea si cibernetizarea productiei...". I-auzi! Poate, la nemti!... Nu mai citez, deoarece intreaga definitie (se intinde, obedienta, pe doua pagini) arata limpede ca, de fapt, in Romania n-a existat niciodata comunism, ci era vorba doar de o umbrela boita ideologic, menita sa ascunda dictatura de clan. Comunismul ca ideal (utopic, repet, utopic!) porneste de la premise generoase, apropiate de doctrina crestina (!) si-i profund incorect sa faci responsabila o idee de modul in care s-au invrednicit, unii sau altii, sa-i dea viata. Ca si cum ai condamna crestinismul pentru ororile inchizitiei, ori mahomedanismul pentru teroristii ce se arunca in aer invocandu-l pe Alah! Daca undeva, candva, cumva, se va gasi un colt de lume in care sa fie implementat (alta rima n-am avut) un comunism conform in toate cele cu definitia, va fi privit ca noua venire a Domnului! Dar minuni in vremea noastra, nu cred a se mai face... A schimba "condamnarea comunismului" cu "condamnarea ceausismului" nu-i numai simpla modificare terminologica si, desigur, deranjeaza. La urma urmei, ce se urmareste? Pare a fi vorba, intai de toate, despre stabilirea unor responsabilitati nominale. Contestabile, ca orice act justitiar nasit in afara justitiei si oficiat sub semnul unor "eroisme" de familie descinse direct din "Tanara garda", unde era considerat eroic actul de a-ti turna tatal, spre a fi inscris pe liste negre. Dar si de catre persoane total nepotrivit alese, care incearca, prin vehementa, sa atenueze ecoul propriilor contributii in sustinerea ceausismului (vezi presa vremii). Istoria recenta a romanilor se cuvine a fi studiata fara ira et studio, si nici intr-un caz printr-o cercetare inceputa, precum anchetele Securitatii, cu... concluzia inca din titlu! Fenomenul complex si, pe undeva, chiar misterios al ceausismului, cu particularitati ce-l despart in buna masura de dejism, pretinde si justifica o abordare serioasa, nuantata, si, obligatoriu, echilibrata. Scuza "din cauza copacilor, nu se vede padurea" a imbatranit de mult si a cam venit timpul sintezelor. De profunzime, oneste, riguroase stiintific si complet in afara jocului politic al momentului! Dar... la noi?!?
Despre autor:
