Politica ne omoara!Punct si de la capat?

Asa cred ca se va intampla. Numai ca sensul lui "punct", ca si sensul lui "de la capat" s-ar putea sa fie altele decat cele la care si eu si, eventual, si destui altii ne-am gandit. Vrem - nu vrem, intr-un fel, un punct se pune de la 1 ianuarie 2007, daca nu cumva s-a si pus, mai deunazi la Bruxelles. Romania este membra cu drepturi (aproape) depline a Uniunii Europene. Primirea, in 2002, in NATO si acum in UE sintetizeaza esenta schimbarilor in bine petrecute in intreaga perioada post-decembrista, in viata politica (de la multiparitism, la statul de drept, separatiunea puterilor s.a.), economica (renuntarea la economia centralizata de stat, obtinerea statutului de economie sociala de piata, predominanta proprietatii private etc.) si pana la viata sociala si cea cotidiana.
Da, am prins trenul acela, aproape misterios, care in aceasta zona de lume, adeseori uitata, nu trece mai des decat de doua ori intr-un secol. Chiar daca am urcat in ultimul vagon, si chiar daca ne ducem merindele (e drept, cam saracacioase) inca si in papornite si nu neaparat in genti de voiaj, avem totusi bilet de tren. E un bilet valabil, chiar daca l-am obtinut chinuit si nici nu l-am platit tocmai cu pret intreg. Poate ca nici "toalele" de pe noi nu sunt facute la cele mai scumpe case de moda (desi reprezentantii nostri poarta doar de la Armani si Gucci in sus!), iar naravurile, nici macar ale celor mai inalti "trimisi" ai nostri, nu se potrivesc intocmai cu cele de la Paris sau Londra. Am avea insa si ocazia si chiar si timpul necesar sa ne obisnuim. Acum depinde doar de noi. Oricum, am pus punct! Nu ne mai balabanim, nu ne mai poate arata nimeni cu degetul ca nu stim ce vrem. Stim! Vrem spre Occident si, mai ales, vrem ca in Occident.
Romania s-a intors in matca fireasca a istoriei, matca de la care a fost deviata, fara voia ei si fara macar sa fie intrebata, in 1945 de tavalugul sovietic.
Devierea asta ne-a costat, ca popor. Pierderile au fost imense si durerea greu de cuprins cu mintea. Apoi a urmat, dupa 1989, o Golgota pe care nu au suportat-o in primul rand cei care ar fi trebuit s-o suporte. Am fi avut (si, cine stie, poate mai avem) si aici ocazia sa punem punct. Am fi avut ocazia sa tragem linie si sa ne socotim cu propriul nostru trecut, extrem de complicat, al carui debut ne-a fost impus. Adica, Presedintele Romaniei, in numele poporului care l-a ales, sa se dezica de comunism, sa condamne crimele savarsite de o dictatura comunista asupra cetatenilor romani, a institutiilor statului roman, a culturii romane. Mai departe, punctual, crimele si criminalii, vinile si vinovatii trebuie judecati si pedepsiti doar de catre institutiile care administreaza actul de justitie.
Teoria "comunismului stiintific" a lui Marx si Lenin a fost facuta praf si pulbere si de catre diverse scoli de gandiri filosofica, dar adesori chiar de catre marxisti disidenti. Nici condamnarea ororilor practicii oranduirii socialiste in URSS si tarile satelite nu a asteptat nici macar caderea cortinei de fier, darmite "raportul Tismaneanu". Mai ales dupa raportul lui Hrusciov la Congresul XX al PCUS, de demascare a crimelor si practicilor staliniste, valul a inceput sa se ridice tot mai mult chiar si pentru cei din lagarul socialist. Despre faradelegile socialismului romanesc, sub Dej sau sub Ceausescu, s-a vorbit cu mult inainte ca Volodea Tismaneanu sa ia calea SUA, via Spania - America de Sud. Lipsa de legitimitate a fost, cred, si teoretic, si practic, demonstrata. Sute de carti, filme documentare, marturii au probat crimele savarsite in "perioada socialista". Condamnarea de catre seful statului roman a comunismului in sine si a ororilor care s-au savarsit in numele lui era si este necesara. Teama-mi este ca asa cum este intocmit "raportul Tismaneanu", el va produce si mai multe controverse si chiar mai multa dezbinare in societatea romaneasca. Sunt prea multe zone de superficialitate si prea mult loc de suspiciune de subiectivism hiperbolizat, daca nu cumva si o supapa de platit polite politice din trecut si prezent. Prin urmare, aici nu s-a pus punct!
In viata statelor moderne exista o infruntare, o lupta politica intre diverse forte, adesea polarizata, al caror sens este perceptibil, atat pentru participantii directi, cat si pentru cei in numele carora (cetatenii, votantii, poporul!) se da batalia. Sensul acesta reiese, de regula, din contradictii de genul: nou si vechi, modern si retrograd, reformisti si conservatori s.a. Nici la asa ceva noi nu am pus inca punct. Pentru ca asistam, nu o data, la o lupta surda sau chiar fatisa, unde nu vezi sensul, nu vezi logica. E doar o lupta de dragul luptei. Sau de dragul puterii in sine. Asa pare a fi azi, mai ales dupa ultimele evolutii de pe scena politica romaneasca. Sigur, intr-un fel sau altul, de o parte sau de alta, ori doar pe cont propriu impotriva tuturor, la aceasta batalie participa mai toate partidele noastre politice.
Asa ca, desi n-am pus punct peste tot pe unde ar fi fost necesar, de la capat tot va trebui s-o luam cumva. Caci, vorba ardeleanului, niciodata n-a fost sa nu fie cumva. Chiar asa de atipici, sa le facem pe toate doar dupa cum ne taie pe noi capul, nu vom mai putea fi. Am intrat intr-o zona - UE - unde regulile nu sunt deloc lejere si daca le incalcam flagrant, s-ar putea sa fim stransi pe la partile sensibile. Si asta doare al dracu de rau. Romania ca entitate statala va trebui s-o ia de la capat si sa-si elaboreze o strategie post-aderare, pe termen mediu si lung. Ceva incercari sunt deja, atat la PNL, cat si la PSD si, se pare, si la PD. Dincolo de politicile de partid, firesc si inevitabil tributare doctrinelor lor, vom avea nevoie si de o strategie nationala, avizata, probabil, de catre Parlament.
Am putea s-o luam de la capat si in ceea ce priveste raporturile dintre partide politice, intre aliante si coalitii. Probabil ca pisica va fi rupta si cartile se vor reface. Actuala situatie este tot mai grea de prelungit. Si-apoi, vorba ceea: decat o groaza fara de sfarsit, mai bine un sfarsit groaznic! Doamne fereste!

---

Despre autor: