Parfum cu "amintiri" de ghilotina (?!)

A face bani din piatra seaca nu e la indemana oricui. Dar, cand imaginatia cuiva lucreaza de dragul banilor - si nu oricum! - pana si pietrele amutesc. In toate timpurile, unii oameni si-au pus in practica nastrusniciile mintii. Se intampla insa ca, in zilele noastre, alte si alte fatete ale maximei de mai sus sa ne arunce intr-o prelungita uimire. Ce spuneti, de pilda, de un parfum cu miros de... ghilotina? Ei, nu o luati chiar la modul concret. Povestea incepe cam asa: oricat de mult s-ar stradui istoria sa-si uite episoadele insangerate - ea insasi inspaimantata de amintirea lor - sunt unii a caror imaginatie zburda, nestingherit, printre zidurile memoriei. Si nu atat de dragul acesteia din urma, cat mai ales pentru exploatarea "imaginii" aducatoare de profit. "Parfumul Mariei-Antoaneta, reinviat dupa mai mult de 200 de ani de la moartea sa", titra o stire venita din patria lui Balzac. Chiar zilele trecute a fost pus in vanzare la Castelul Versailles, "dupa ce a fost reconstituit de un creator de parfumuri si un istoric francez pe baza esentelor folosite de Regina Frantei, decapitata in 1793".
Aflam ca "le parfumeur", in persoana lui Francis Kurkdjian, a folosit tehnicile secolului al XVIII -lea, pe baza listelor de ingrediente scoase la iveala in 2004 de Elizabeth Feydeau, care scria o carte despre fabricantul de parfumuri al "austriecei". Si iata ca, pe baza celor scrise in documentele din epoca, i-au fost cunoscute gusturile nefericitei regine. Kurkdjian a luat, asadar, florile pe care stia ca le agrea, le purta si le iubea Maria-Antoaneta. Trandafirul, notele florale lejere, si nu parfumurile puternice intrau in preferintele suveranei. Retras in laboratorul lui, a reusit in cele din urma sa obtina un amestec care combina mirosuri de iris, trandafir, iasomie, flori de portocal cu tente de lemn de cedru si de santal, de mosc de Tonkin si ambra gri. I s-a dat si un nume: "MA, Sillage de la Reine" ( "Maria-Antoaneta, urma Reginei"), produs, pentru inceput, intr-o serie limitata. Din buticul castelului sau de pe site-ul internet, oricui ii da mana poate intra in posesia unui flacon de 25 mililitri, la pretul de numai... 350 de euro. Cei mai instariti vor putea sa-si dispute zece flacoane de cristal continand 25 de centilitri din pretiosul lichid pentru "banala" suma de 8.000 de euro.

Scopul: achizitionarea unui cufar de voiaj de 350.000 de euro

"Este o reconstituire stiintifica si istorica, nu e o operatie de marketing", incearca sa explice, destul de stangaci, "madame" Gaucher, care sustine ca iesirea parfumului exact inainte de Craciun se datoreaza unei... intarzieri de productie. Nici Kurkdjian nu se lasa mai prejos atunci cand se staduieste sa faca total credibila elaborarea lui "MA, Sillage de la Reine". "A trebuit sa recurgem la un compromis intre fidelitatea istoriei si gustul contemporan. In epoca, oamenii se spalau putin, se consuma carne fezandata, care pe noi ne-ar dezgusta. Era o lume olfactiva complet diferita. Eu am atenuat mirosul puternic, adaugand un pic de bergamot, dar nu am scos nimic", explica specialistul pentru care "vazul sau auzul se intampla sa accepte ceea ce vine dintr-un alt context, dar pentru simtul olfactiv exista o bariera".
De ce toate acestea, iata, chiar inaintea sarbatorilor de iarna? De dragul patrimoniului. Cu banii rezultati din vanzarea unei "amintiri", Castelul Versailles va achizitiona, pentru suma de 350.000 de euro, un cufar de voiaj care i-a apartinut reginei, obiect fiind clasat in categoria tezaur national.
Parfumul este destinat cu prioritate colectionarilor, dar ar putea sa-i intereseze, in egala masura, si pe aceia care fac mecenat sau pe adevaratii vizitatori ce nu se zgarcesc sa cheltuiasca, in mod deosebit asiaticii.
"Avem numerosi vizitatori japonezi instariti", mai spune, plina de speranta, "Mme" Gaucher. Si parfumul de azi, cu amintiri de ghilotina, va cutreiera, poate, mileniile, de dragul povestii. Prea trista pentru un lichid atat de scump.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe