Nu am la dispozitie rezultatele nici unui sondaj, dar perceptia personala a climatului opiniilor e ca, in privinta aspectelor tehnico-tactice ale iminentei aderari, majoritatea cetatenilor au o perspectiva cetoasa si cit se poate de vaga.

Majoritatea aspectelor ce tin de integrare sint tematizate emotional si nu incearca sa ofere informatie tehnica relevanta despre chestiune. Reportajele si stirile pe tema aderarii sint construite pe niste clisee care incep invariabil cu intrebari gen „Credeti ca o data cu intrarea Romaniei in UE veti renunta la taiatul porcului?". Urmeaza, fireste, doua seturi de opinii: unii vor sublinia ca nici UE, nici NATO si nici extraterestrii de-ar veni peste noi cu OZN-urile lor nu vor putea atenta la stravechile noastre obiceiuri culinare. Altii, mai conformisti si probabil mai putin legati de pasiunea pentru sunci, cirnaciori si caltabosi obtinuti in maniera casnica ancestrala, vor spune ca UE are dreptate, ca igiena e importanta, ca pesta, ca trichineloza etc. Un spot al Ministerului Integrarii incearca sa contracareze curentul acesta panicard si sa-i linisteasca pe cetateni prin scenete simple in care morala e ca nu se vor inchide buticurile de cartier si nu se vor scoate Daciile de pe sosele. In ambele variante, imaginea relatiei cetateanului cu integrarea e una bazata pe emotii si spaime minore, nicidecum pe informare. UE e fie un balaur care impune norme timpite, fie un fat-frumos dragut, erou civilizator al barbariei romanesti. Personal, as prefera ca imaginea UE pe micul ecran autohton sa fie cea a unui partener. Mai exact a unei trupe de actori de elita cu care incepind de la 1 ianuarie vom juca in acelasi film.