Cu toate ca procesul de "demolare" a Stadionului National "Lia Manoliu" a fost practic demarat, in luna septembrie fiind semnat procesul de predare-primire de catre reprezentantii CSNB si cei ai Primariei bucurestene, multe detalii capitale raman in ceata. Mai exact, procesul de dezmembrare a terenului cu pricina, pentru intocmirea unei alte carti funciare, nu s-a realizat. Astfel, la aceasta ora, nimeni nu poate spune cu exactitate cui apartin anumite portiuni distincte din parcela transferata. Mai mult, inca nu se cunoaste ce se va intampla cu bunurile ramase, printre care scaunele ce urmeaza sa fie dislocate, multe stadioane din tara, lipsite de dotari, fiind interesate de achizitionarea lor, pentru unii fiind o adevarata mana cereasca. Sa consemnam in acest sens faptul ca dupa demolarea vestitului "Wembley", a carui reconstructie a durat cinci ani, o parte dintre scaune au ajuns si in Romania. Dupa cum procedeaza, insa, autoritatile neose ne consideram cu mult mai bogati si mai destepti decat englezii. Lasa ca ne-am planificat un termen de predare de numai doi ani, dar licitatia "proiectelor si executiei" a fost programata pe data de 22 decembrie, adica imediat dupa Ignat, cand tot romanul este mai ocupat cu pomana porcului. In caietul de sarcini exista conditia ca ofertantul sa mai fi executat un stadion de pana la 40.000 de locuri. La noi nu s-a auzit, mai mult ca sigur, de un proverb clasic in Albion: "Sunt prea sarac ca sa ma imbrac ieftin!". Ca numai asa ne putem explica usurinta cu care am aruncat pe fereastra o gramada de bani si ne pregatim s-o mai facem, incapatanandu-ne sa construim un nou stadion, cand l-am putea moderniza pe cel existent, dupa modelul multor tari europene de la "masa bogatilor". Spre exemplu, cine va purta raspunderea pentru cele aproximativ doua miliarde de lei vechi cat a costat studiul de prefezabilitate executat de catre ANS in 2005? Ca sa nu mai punem la socoteala risipa de inteligenta si munca a celor care la inceputul aceluiasi an intocmisera, la initiativa lui Tariceanu, documentatia pentru constituirea fundatiei "Arenele Nationale". Conform acesteia, cinci parteneri (Cancelaria primului ministru, Compania Nationala "Loteria Romana" SA, Compania Nationala pentru Invetitii SA, Agentia Nationala pentru Sport si Municipiul Bucuresti) urmau sa modernizeze si sa dezvolte baza materiala sportiva din Capitala. Ca ne-am propus sa mai construim inca un stadion special pentru atletism, in urma dezafectarii pistei de pe "Lia Manoliu", nu mai are rost sa comentam, cunoscand ritmul de melc cu care se finalizeaza proiectele in Romania, dar megalomania face cu siguranta victime printre autoritatile noastre: o parcare subterana de 20.000 de masini! Daca vreodata se va pune in practica aceasta gogomanie, ne intrebam: care va fi reactia contribuabileor care au ghinionul sa locuiasca in aceasta zona?