CIA si asasinarea lui Robert Kennedy

Senatorul Robert F. Kennedy, fratele presedintelui ucis la Dallas, a fost asasinat in circumstante la fel de misterioase, cu toate ca, oficial, dosarul a fost inchis aproape imediat. Un om zace in puscarie de aproape patru decenii pentru aceasta fapta. Palestinianul Sirhan Sirhan a fost retinut de politie chiar la locul crimei - Hotelul "Ambasador" din Los Angeles - la doar cateva minute dupa ce Robert Kennedy, candidat la presedintia Statelor Unite, se prabusise, impuscat mortal, in mijlocul sustinatorilor sai. Era noaptea de 5 iunie 1968. Au trecut de atunci mai bine de 38 de ani si iata ca un cercetator britanic arunca in aer versiunea "asasinului singuratic". Studiind cu meticulozitate toate filmarile realizate in noaptea fatidica, Shane O'Sullivan a facut o descoperire socanta. Rezultatele investigatiilor sale au fost prezentate de BBC, la sfarsitul lunii noiembrie, in cadrul celebrului program "Newsnight".
Trei fosti agenti CIA in jurul lui RFK
Cu ajutorul filmelor de arhiva, Shane O'Sullivan a identificat la locul atentatului trei fosti agenti ai CIA. Numele acestora nu figurau, insa, in rapoartele intocmite, in epoca, de politia din Los Angeles. Cei trei nu fusesera niciodata interogati. Cel putin nu oficial. Fapt cu atat mai straniu cu cat prezenta lor langa Robert Kennedy, in seara fatidica, nu avea absolut nici o explicatie.
Cei trei barbati misteriosi se numeau David Sanchez Morales, Gordon Campbell si George Joannides. O'Sullivan a pornit in cautarea lor. Fara noroc. A aflat ca Morales si Joannides decedasera intre timp. Campbell a ramas de negasit. Cercetatorul britanic nu s-a dat batut. A inceput sa scormoneasca trecutul celor trei, pornind de la marturiile celor care ii cunoscusera. A descoperit ca Morales fusese implicat in numeroase lovituri de stat din America Latina. Avea reputatia unui om periculos, cu un temperament exploziv, capabil de orice violenta. Cand isi distra prietenii, Morales le povestea de obicei cum il torturase el pe Che Guevara, inainte sa-l asasineze...
In 1968, David Morales era "seful de operatiuni" al bazei CIA "JM-Wave" din Miami. O spune Bradley Ayers, capitan (r) "U.S. Army", care ii fusese coleg in acea perioada. Ayers si Morales aveau misiunea sa antreneze refugiati cubanezi in arta sabotajului, inainte de a fi trimisi in Cuba, in misiuni secrete impotriva regimului Castro. In fata inregistrarilor filmate la Hotelul "Ambasador", Ayers i-a identificat imediat pe Morales si pe Campbell.
Dupa identificarea celor doi agenti CIA, Ayers i-a facut cunostinta lui O'Sullivan cu David Rabern, un veteran al operatiunii din "Golful Porcilor" ("Bay of Pigs"), aflat candva pe statul de plata al CIA. Rabern era un martor important al momentului: in seara asasinarii lui Bobby Kennedy (5 iunie 1968), se afla in sala de bal a "Hotelului Ambasador".
Depozitiile lui David Rabern, Ed Lopez si Wayne Smith
Ca martor ocular, David Rabern i-a relatat lui O'Sullivan ca a observat cum Morales si Campbell discutau aprins, cu cateva momente inaintea asasinatului. In cursul aceluiasi an - 1968 - Rabern il vazuse pe Campbell pe la diferite sectii de politie. Ceea ce l-a mirat, deoarece CIA nu avea jurisdictie pe teritoriul SUA, ci doar in strainatate.
Un alt fapt bizar, care l-a intrigat pe David Rabern: potrivit documentelor de la baza JM-Wave, Morales ar fi trebuit sa fie in Laos, in iunie 1968. Oficial, in Laos; neoficial, in preajma candidatului democrat Robert Kennedy. Care era, in realitate, misiunea lui David Morales, "seful de Operatiuni al bazei CIA, JM-Wave"?
Cu ocazia vizionarii videocasetelor lui O'Sullivan, Rabern l-a identificat la "Hotelul Ambasador" pe cel de-al treilea barbat misterios, in persoana lui George Joannides.
In 1968, George Joannides era seful operatiunilor de "razboi psihologic" ("Chief of Psychological Warefare Operations") la baza CIA, JM-Wave. Post pe care l-a ocupat pana in 1978, atunci cand a trecut in retragere. Dar a servit in continuare ca om de legatura al CIA cu "House Select Committee on Assassinations" (HSCA). Adica, "Comitetul Camerei pentru Asasinate". Atunci cand HSCA a redeschis cazurile John Kennedy si Martin Luther King.
Rabern sustine ca Joannides a recurs la fals intelectual si nu si-a declarat conditia de incompatibilitate cu comisia, atunci cand le-a ascuns celor de la HSCA apartenenta sa anterioara la CIA. Joannides, sustine Rabern, si-a ascuns fata de HSCA conditia de agent sub acoperire al CIA, in timp ce isi exercita functia neutra de om de legatura. Un fapt care a compromis ulterior activitatea HSCA si intreaga investigatie.
Un membru HSCA - Ed Lopez - intervievat de O'Sullivan, l-a identificat pe Joannides la "Hotelul Ambasador". Ed Lopez si-a reamintit ca Joannides obstructionase lucrarile HSCA, interzicand accesul comisiei la anumite documente clasificate "Top Secret" sau "Above Top Secret".
Dar O'Sullivan nu s-a oprit aici. La Washington, el l-a intalnit pe Wayne Smith, un veteran al Departamentului de Stat. Smith lucrase cu David Morales la Ambasada SUA din Havana, in ultimul an al dictaturii lui Fulgentio Batista, si primul an al conducerii lui Fidel Castro, intre anii 1958 si 1960.
Cand i-a prezentat inregistrarile filmate in 1968, la "Hotelul Ambasador" din Los Angeles, Smith a izbucnit: "Uite-l! Acesta este Morales!"
Dintr-o convorbire din 1975, Smith si-a reamintit ca Morales a afirmat ca JFK "merita" sa moara, si ca ura de moarte familia Kennedy, pentru ca-i tradase pe anticastristi la debarcarea din "Golful Porcilor", din 1961.
Reamintim ca John Kennedy a trimis aviatia militara americana cu o ora mai tarziu decat era planificat, pentru a sprijini invazia orchestrata de CIA. Ceea ce a transformat invazia - initial victorioasa - intr-un dezastru umilitor. Ulterior, s-a dat vina pentru intarzierea aviatiei americane pe "diferenta de fus orar"!
La hotelul de langa cartierul general al CIA, de la Fort Langley (Virginia) - numit semnificativ "George H.W. Bush Center for Central Intelligence" - O'Sullivan s-a intalnit cu un alt veteran al CIA, Tomas Clines. Acesta a negat cu vehementa ca persoanele din videocasetele de la "Hotelul Ambasador", prezentata de O'Sullivan, ar avea vreo legatura cu Agentia. Cand O'Sullivan l-a informat ca alti trei fosti oficiali americani - Wayne Smith si Bradley Ayers si David Rabern - ii identificasera anterior pe Morales, Campbell si Joannides, drept agenti CIA, unii cu functii de conducere la Baza CIA JM-Wave, Tom Clines s-a aratat total surprins, si a cerut intreruperea interviului.
Ce-i drept, mai multi ziaristi de la Washington il avertizasera anterior pe O'Sullivan ca Tom Clines era mare specialist in lansarea "ecranelor de fum" peste operatiunile acoperite ale Agentiei.
Gaeton Fonzi, in cartea sa "The Last Investigation", il citeaza pe Bob Walton care sustinea ca Morales i-ar fi marturisit implicarea sa directa in asasinarea lui John Kennedy (noiembrie 1963), ca razbunare pentru ca "porcul irlandez" i-a tradat pe anticastristi si l-a salvat pe Fidel Castro, cu care purta tratative secrete la ONU, pentru reluarea relatiilor diplomatice.
Precedentul Dallas 1963
In timp ce o noua teorie lansata din mediul strategului nr.1 al Partidului Republican - Michael Leeden - pune asasinarea lui John Kennedy pe umerii traditionalului KGB, iata-l pe O'Sullivan descoperind trei fosti agenti ai CIA in jurul lui RFK, chiar in noaptea asasinarii acestuia. Ceea ce da mai multa greutate unei alte teorii cu privire la circumstantele atentatului de la Dallas, din noiembrie 1963. Potrivit acesteia, JFK a fost victima unui complot CIA-Cosa Nostra-anticastristi. Unul dintre martorii si actorii importanti ai complotului - "nasul" mafiot Sam "Mooney" Giancana - s-a confesat nepotului sau, care i-a publicat, dupa moarte, memoriile: "Atentatul de la Dallas a fost precum celelalte operatiuni, organizate anterior de CIA, cu sprijinul Cosa Nostra. Nu s-a deosebit cu nimic de comploturile noastre impotriva lui Castro, a conducatorilor vietnamezi, impotriva presedintelui panamez, si de alte zeci de lovituri de stat, orchestrate de CIA si Cosa Nostra in lumea intreaga."
Giancana continua: "La 22 noiembrie 1963, in SUA a avut loc o lovitura de stat. Guvernul tarii noastre a fost rasturnat de o mana de baieti, care si-au facut bine datoria. Nimeni nu a stiut despre ce era vorba. Eu stiam. Stiam ca asigurasem viitorul celor din mediul nostru, o data pentru totdeauna. In Statele Unite, noi eram acum la putere. Venise momentul sa cucerim alte teritorii." (Samuel si Chuck Giancana, "Notre homme a la Maison Blanche", Paris, Robert Laffont, 1992).
In memoriile sale, Giancana marturisea chiar si numele asasinilor profesionisti angajati in atentatul care a fost decretat ulterior drept opera unui "tragator izolat" - Lee Howard Oswald, "acarul Paun" al complotului. Mercenarii angajati la Dallas, in 1963, au fost Richard Cain, Chuckie Nicoletti si Milwakee Phil, selectionati personal de Giancana la Chicago pentru aceasta misiune. Charles Harrelson si Jack Lawrence au fost furnizati de "nasul" Cosa Nostra, Carlos Marcello. Erau doi tragatori de elita, exilati cubanezi, recomandati de un alt "nas", Santos Trafficante. Potrivit lui Giancana, CIA i-a oferit pe Frank Fiorini (zis si Sturges) si Roscoe White.
"Frati de cruce": OSS/CIA - Cosa Nostra
O colaborare intre serviciile americane de informatii si Cosa Nostra pare, la prima vedere, incredibila. In realitate, cele doua structuri au conlucrat (cu rezultate remarcabile) inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
"Office of Strategic Studies" (OSS) - predecesorul CIA (1947) - , dar si ONI (Office of Naval intelligence), au apelat la mafioti celebri, ca Lucky Luciano (aflat in inchisoare), pentru a pregati Operatiunea "Haskey", debarcarea in Sicilia. Lucky Luciano le-a promis sprijinul Cosa Nostra, contra eliberarii sale inainte de temen. La sugestia lui, trupele americane de invazie in Sicilia, au fost compuse din italo-americani. Fiii si nepotii celor emigrati din Sicilia in SUA. Mai mult: s-a incercat chiar dispunerea lor in dreptul localitatilor de unde parintii sau bunicii lor au emigrat in America. Astfel ca localnicii si armata italiana au aflat imediat ca "invadatorii" sunt, de fapt, "i cugini" (verisorii lor de peste Ocean).
Noaptea, trupele americane puneau megafoanele la maximum cu cele mai frumoase cantonete. Iar trupele italiene isi uneau vocea cu megafoanele americane. Rezultatul: unitati intregi italiene dezertau noaptea la "i cugini". Pentru sicilieni, "i cugini" ("verisorii" de peste Ocean) erau eliberatorii, fratii lor de sange.
Tot Lucky Luciano a sugerat ca fiecare soldat american sa poarte la gat o batista portocalie, semn de recunoastere intre mafiotii sicilieni.
Dupa infiintarea CIA (1947), colaborarea Agentiei cu Cosa Nostra s-a extins in intreaga lume. CIA facea schimb de informatii cu mafia, si utiliza asasinii profesionisti ai Cosa Nostra, iar in fata justitiei nu ajungeau decat cativa mafioti, "expirati" de organizatie. "M-am vazut cu baietii din CIA", ii marturisea Giancana, in primele zile ale Administratiei Kennedy, fratelui sau Chuck. Urmau sarcinile concrete: "Trebuie sa ne debarasam de Castro, Trujillo si de un negrotei din Congo (Lumumba, n.n.)." Prin John Poselli, mana sa dreapta, Giancana i-a avertizat pe "nasii" Santos Trafficante si Carlos Marcello ca trebuia sa-i ajute pe "baietii din CIA" cu asistenta necesara. Jack Rubinstein (zis "Ruby"), proprietarul unui bar din Dallas, fiul unor emigranti polonezi, a fost insarcinat de pilda, sa furnizeze anticastristilor din Florida arme usoare, avioane si munitii. El este cel care, in noiembrie 1963, avea sa-l impuste mortal pe Lee Harvey Oswald.
Operatiunea "Diablo"
Un alt exemplu perfect de colaborare intre CIA si Cosa Nostra a fost operatiunea "Diablo", derulata in Guatemala, la 15 iunie 1954. Presedintele Guatemalei, Jacobo Arbenz Guzman, expropriase multinationala americana "United Fruit" (astazi "United Brands"), si cele 84.000 de hectare de teren pe care compania le avea in proprietate.
Presedintele SUA, Dwight Eisenhower, a reactionat imediat, declansand operatiunea "Diablo". Allen Dulles, directorul CIA din acea vreme, i-a incredintat misiunea din Guatemala adjunctului sau, Richard Bissell. Printre alti oameni ai CIA, implicati in Operatiunea "Diablo", vom cita pe Charles Cabel (director-adjunct, CIA), J.C. King (care raspundea de Emisfera Vestica-Lumea Noua), si Tracey Barnes, numit responsabil la Washington cu aceasta misiune foarte speciala.
Agentul de teren insarcinat cu transpunerea puciului din Guatemala, a fost Howard Hunt, un veteran al loviturilor de stat in America Latina. Implicat ulterior si in asasinarea lui John Kennedy. Hunt, la randul sau, era sprijinit la Ciudad de Guatemala, de ambasadorul american, John E. Peurifoy. Precum si de o intreaga echipa, pe care o vom gasi ulterior implicata in asasinarea lui Kennedy, dar si in afacerea "Watergate". In fruntea echipei, Frank Fiorini (alias Sturges), pomenit anterior. Printre oamenii apartinand Cosa Nostra, implicati in Guatemala, s-au numarat Michel Deaver - care conducea o organizatie ilegala "Los Amigos del Pais" - sau Mario Sandoval Alarcon. Exista lucrari serioase pe tema colaborarii la loviturile de stat intre CIA si Cosa Nostra John Prados, cu "President's Secret Wars" (Morrow, 1987) sau Stephen Schlesinger, "Bitter Fruits" (Doubleday&Co, 1980) si altii, care au documentat intregul dosar, constituie o buna introducere in domeniu.
"Daca au tradat Mafia, chiar si presedintii trebuie sa plateasca"
Cosa Nostra l-a sprijinit - initial - pe John Kennedy, ca sa devina presedinte al SUA. Mafia americana primise o lovitura financiara devastatoare prin venirea la putere, la Havana, a lui Fidel Castro. Nationalizarile din Cuba erau un cosmar pentru afacerile interlopilor din Statele Unite. Cuba singura le adusese pana atunci mai multe zeci de milioane de dolari decat Florida. "Cosa Nostra" s-a pomenit peste noapte, cu hotelurile, barurile, cazinourile, bordelurile, retelele de transport etc. confiscate de Castro.
In "luna de miere" care a urmat alegerilor, Cosa Nostra a asteptat ca John Kennedy sa intervina in Cuba, asa cum promisese. Si a sprijinit CIA in toate tentativele ulterioare de asasinare a lui Fidel Castro.
Numirea lui Robert Kennedy ca ministru al Justitiei, in decembrie 1961, si campania anti-Mafia declansata de acesta au fost un prim "dus rece" pentru Sam Giancana. Cosa Nostra a reactionat imediat. Hoffa, Marcello si Trafficante l-au luat la intrebari pe Giancana. Acesta s-a deplasat la Washington, unde a primit asigurari evazive.
Curand, insa, "Mooney" Giancana si-a dat seama ca fusese inselat. In realitate, clanul Kennedy urmarea sa "stearga" toate urmele colaborarii cu Cosa Nostra, la alegerile din 1960. Robert Kennedy avea o "lista neagra" cu toti marii "nasi" mafioti, in frunte chiar cu Sam Giancana. Urmau pe "lista neagra" a lui Bob Kennedy alte 300 de nume mari din Cosa Nostra.
In acest timp, John Kennedy purta tratative secrete la ONU cu cubanezii, pentru recunoastere diplomatica. Carlos Santos Trafficante - marele patron al jocurilor de noroc de la Havana - a fost expulzat in Guatemala.
A urmat apoi dezastrul de la "Golful Porcilor", cand aviatia americana a intarziat cu o ora interventia, sub pretextul "diferentei de fus orar".
Anticastristii - care se considerau "tradati" de John Kennedy - s-au aliat cu Cosa Nostra si cu elementele ultra-conservatoare din CIA (al carui director, Allen Dulles tocmai fusese demis de John Kennedy, invocand dezastrul de la "Bay of Pigs").
"Asta-i omul nostru de la Casa Alba? Asta ne va da inapoi hotelurile si cazinourile din Cuba, confiscate de puslamaua de Castro?", il asediau cu intrebarile capii Cosa Nostra pe Giancana. "Daca au tradat Mafia, chiar si presedintii trebuie sa plateasca, Mooney!" Giancana stia prea bine.
Era inceputul unui razboi crancen, care avea sa se sfarseasca doar cu impuscaturile de la 22 noiembrie 1963, de la Dallas (Texas). Cand Cosa Nostra, CIA si anticastristii si-au dat frateste mana pentru a lichida un presedinte al Statelor Unite, devenit prea periculos pentru afacerile lor.
"Amneziile" anchetei privind asasinarea lui Robert Kennedy
In 1968, primejdia revenea pentru Cosa Nostra si CIA. Robert Kennedy - fostul ministru al Justitiei si omul care detinea "lista neagra" cu 300 de nume importante din mafia americana - candida, cu sanse foarte mari potrivit sondajelor, de a deveni presedinte al SUA la alegerile din 1968. Cu un sarm personal deosebit, cu imaginea presedintelui John Kennedy asasinat la Dallas in spate si cu promisiunea unei ample reforme interne a societatii americane - printre masurile care se preconizau fiind si lichidarea mafiei - precum si intelegeri cu URSS, care sa duca la incheierea razboiului rece, Robert Kennedy nu avea practic, adversar.
La 5 iunie 1968, Robert Kennedy se prabusea la "Hotel Ambasador" din Los Angeles, iar asasinul a fost declarat imediat, clasicul "tragator singuratic", in persoana lui Sirhan Bashira Sirhan. Cel care nu si-a adus aminte niciodata ce se intamplase cu el, dupa o discutie cu o doamna, imbracata intr-o rochie cu buline.
Cel putin cinci martori - conform rapoartelor politiei - au declarat ca au vazut o doamna intr-o rochie cu buline parasind locul atentatului, si strigand "L-am impuscat! L-am impuscat!"
Unul din martori - Sandra Serrano - a intrebat-o pe doamna pe cine impuscase. "Pe senatorul Kennedy", a spus doamna, si a luat-o la fuga. Alti martori - familia Bernstein - au declarat exact aceleasi lucruri politiei din Los Angeles.
Serrano si un alt martor (Thomas Di Pierro) confirma faptul ca l-au vazut pe Sirhan in compania doamnei in rochie cu buline, cu putin inaintea atentatului. Raportul subofiterului cu marturia familiei Bernstein a disparut.
Serrano si Di Pierro au fost supusi la tot felul de presiuni de Enrique Hernandez (LAPD) ca sa-si retraga primele marturii. Ceea ce, in cele din urma, s-a reusit.
Doua "neconcordante" majore au ramas, insa, neelucidate. In primul rand, sangele de la capul lui Bob Kennedy provenea de la o rana de langa urechea dreapta. Urmele de praf de pusca indicau faptul ca victima fusese impuscata de la o distanta de circa 7 cm. Deci, de cineva din garda de corp. Sirhan Sirhan nu se aflase nici o clipa atat de aproape. Mai naucitor este, insa, un alt "detaliu": urmele de gloante identificate in peretii si mobilierul de la "Hotel Ambasador", demonstreaza ca, in noaptea de 5 iunie 1968, aici s-au tras fix 13 focuri. Or, incarcatorul pistolului lui Sirhan avea doar opt gloante. Cine altcineva mai trasese? Ulterior, panourile de lemn si usile - care purtau urmele compromitatoare ale celor 13 gloante - au fost distruse. Atat ancheta politiei din Los Angeles, cat si cea a comisiei senatoriale au trecut insa usor peste aceste "amanunte".
De ce acum?
In SUA exista traditia ca alegerile prezidentiale sa fie marcate de aparitia unor articole, studii, carti sau filme documentare, care sa dezvaluie aspecte senzationale si compromitatoare despre "celalalt" candidat.
In 1992, campania lui Bush (Sr.), purtata de James Baker, a depus eforturi imense pentru a intra in posesia unei renuntari la cetatenia americana din 1970, facuta de studentul Bill Clinton la Praga, atunci cand acesta se intorcea dintr-o vacanta petrecuta in URSS. Impreuna cu bunul sau prieten, Strobe Talbott, la vremea aceea un marxist notoriu. Pasaportul lui Clinton a fost gasit ce-i drept, dar lipsea o pagina!
In 2000, au aparut carti care dezvaluiau ca George W. Bush (Jr.) - candidatul republican la presedintie - dezertase din armata americana, fiind salvat de tatal sau, George H.W. Bush (Sr.), membru al Administratie Nixon.
In 2004, o multime de carti documentau in amanunt in amanunt faptul ca intre clanul Bush si clanul Ben Laden existau relatii foarte stranse de afaceri, cu 20 de ani inainte de 11 septembrie 2001. Prezenta inexplicabila a celor trei fosti agenti CIA langa Bob Kennedy, la 5 iunie 1968, putin inaintea atentatului de la "Hotel Ambasador", face ca materialul lui O'Sullivan sa se inscrie pe o traditie americana care tinteste, de fapt, alegerile din 2008: CIA si republicanii conspirand la asasinarea lui Bob Kennedy.

---

Despre autor: