Daca titlul de mai sus pare imbarligat, povestea e simpla. Pe vremea cand eram numai un adolescent setos de glorie, intristand zeci de caiete cu poezele idioate si ambitioase, mi-a fost dat sa ascult vorbind un poet mai in varsta.
Nu era un geniu
Nu era un geniu
Nu era un geniu, nu era faimos, dar scria versuri curate si cinstite. Florin Mugur (despre el e vorba) povestea ca, la un moment dat, si-a pus intrebarea cu cine vrea sa se masoare si, dupa ce terminase lista cu poetii celebri ai proletcultismului, se hotarase sa se ia la intrecere cu Shakespeare si cu Dante. Nu i-a intrecut, a marturisit, dar asta l-a facut sa vrea sa fie foarte bun.
Ciudat, de cate ori vorbesc despre sportul romanesc, mi-amintesc brusc de vorbele lui. Ceea ce caracterizeaza aceasta disciplina autohtona e tocmai micimea, meschinatatea ambitiilor. Va dau un exemplu: toti tinerii fotbalisti viseaza sa joace in strainatate, dar, daca sunt la oferta China, Jamaica, Insulele Capului Verde sau Hawaii, o tulesc din prima. Orice sa fie, numai afara sa fie. Aceasta mica ambitie genereaza rezultate si mai mici.
Despre autor:
Sursa: Adevarul
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.