Persista in dezbaterea noastra publica o problema, o eroare fundamentala, care este aproape constant si flagrant ignorata. Devine limpede daca suprapunem doua declaratii recente: intr-o parte, premierul spunind increzator pe toate canalele ca guvernul sau nu este minoritar dupa defectiunea PC, iar in cealalta parte, dna Macovei spunindu-i ingrijorata Andreei Pora ca se asteapta ca legile Justitiei sa aiba zile grele in Parlament. Problema nu este ca unu din doi demnitari s-ar afla in eroare, nu; premierul are motive bune sa fie optimist, la fel cum ministrul sau are motive bune sa nu fie. Problema reala este ca cele doua situatii apar detasate, independente una fata de cealalta. Pare efectiv ca detinerea demnitatilor publice si adoptarea proiectelor politice sint doua lucruri complet separate; mai mult, ca sint intr-o relatie stranie de subordonare. Cit timp Parlamentul nu se atinge de conducerea Guvernului nu e absolut nici o problema daca-i trinteste legile. Pe scurt, interesul privat si partizan „bate" interesul politic si public; daca de acesta din urma isi mai aminteste cineva.

Asta e fundalul tragic al comediei guvernamentale care se joaca zilele astea. Rocada posturilor de vicepremier, faptul ca in premiera partidele nu s-au mai batut sa ocupe un minister, ci sa scape de el; toate astea au un singur motiv, evitarea Parlamentului. Fata de ce ar trebui in mod normal sa fie, Parlamentul se afla la o distanta astronomica. A ajuns un fel de gaura neagra, e periculos, trebuie ocolit de la distanta, nu stii ce se poate petrece in interior, e o singularitate in spatiul politic, aritmetica si logica obisnuite nu functioneaza acolo. Dna Macovei e patita, proiectul ANI a iesit cu greu, dar cu bine de la Guvern, acceptat teoretic de toti liderii majoritatii, dar a intrat apoi intr-o comisie parlamentara si a disparut. Ramasitele lui, deformate oribil, continua sa parcurga un traseu fara noima. Si asta era inainte de trecerea PC in opozitie. Intre timp, lucrurile au evoluat in rau; nu doar ca proiectele Guvernului sint distruse de comisii, zilele trecute un proiect adoptat de comisie a fost respins in plen, intr-un cor de nechezaturi. Dl Funar spusese ca maghiara e o limba a cailor; distinsii senatori nu par insa deranjati ca discursul parlamentar e o limba a cailor verzi pe pereti. Sigur ca nu sint deranjati, caci nu pierd pe mina alegatorilor nici fonduri, si nici mandate, doar nefericita institutie pierde din atributii si din imagine. Pasajul constitutional care spune ca Parlamentul este forul nostru reprezentativ nu mai e o simpla fictiune, a devenit o insulta.

Nici in presa nu e mai mult discernamint. Numiri si negocieri, decizii si proiecte politice, totul se discuta dupa calapodul partizan, cine pierde, cine cistiga: Basescu, Tariceanu, PSD, Vadim, platformisti, Voiculescu, democrati, Becali sau Patriciu. Publicul nu intra in calcul; consultarea lui electorala a ajuns, intii la un partid fara scuze, apoi la niste comentatori fara minte, sa fie considerata santaj.