Reactiile la disputa dintre Institutul Cultural Roman si directorul demisionar Radu Portocala n-au intirziat sa apara.

Madeea Axinciuc, directoarea Institutului Cultural Roman de la Tel Aviv, a trimis presei joi seara o scrisoare deschisa adresata lui Radu Portocala si justificata prin „convingerea ca s-a facut o mare nedreptate prin incriminarea unor institutii si, mai ales, a unor oameni care se zbat tocmai pentru a rezolva problemele pe care le invocati de parca le-ati fi descoperit singur".

„Portocala stia in ce se baga"

Madeea Axinciuc raspunde, pe rind, la acuzatiile formulate de Radu Portocala in scrisoarea sa de demisie din 1 decembrie - birocratia excesiva, centralizarea practicata de ICR si multipla tutela a Institutelor din strainatate -, amintindu-i fostul director ICR Paris ca stia foarte bine, inca de la inceput, in ce context avea sa-si desfasoare activitatea in Franta. In calitate de director ICR, Axinciuc a trecut prin citeva dintre experientele care l-au facut pe Portocala sa renunte, insa sustine ca nu se astepta sa fie usor si ca are rabdarea sa astepte reformele demarate de conducerea ICR, pe care nu o vede vinovata de disfunctiile sistemului: „Nu domnul Patapievici hotaraste cit de mare va fi bugetul pentru 2007 sau cind va fi el comunicat, ce documente sint necesare pentru a efectua legal operatiuni contabile sau de alta natura. Totusi, domnul Patapievici se zbate inclusiv pentru ajustarea cadrului legal de functionare a ICR".

Reactii de sprijin pentru fostul director Declarindu-se exasperati de colaborarea cu Institutul Cultural Roman, directorii festivalului Spectrum XXI impreuna cu membrii Ansamblului Hyperion si cu solisti straini participanti la acest festival international de creatie muzicala actuala au semnat o scrisoare de demisie virtuala, in ideea de a confirma acuzatiile lui Radu Portocala. Muzicienii se refera in termeni duri la „functionarismul" de care se face vinovat ICR, ai carui reprezentanti sint acuzati de a fi intirziat platile catre strainii participanti la festival, de a fi refuzat publicarea unei „brosuri scrise in colaborare cu unul dintre cei mai mari muzicologi din lume, Harry Halbreich", si de a fi cerut traduceri legalizate dupa facturile de la hotel si „copii traduse legalizat dupa bonurile de benzina din benzinarii".