La o dezbatere pe care a sponsorizat-o, cistigindu-si astfel dreptul de a cuvinta alaturi de Dinu C. Giurascu, patronul echipei Steaua a lasat lumina la o parte si s-a transformat in razboinicul teoriilor despre UE. Becali s-a aratat impotriva euroscepticismului afisat de participanti si a indicat ca Romania n-ar mai trebui sa se intrebe daca e bine sau nu in UE, ci sa se gindeasca la ce are de facut ca tara comunitara. Mai mult, el a aratat o intelepciune surprinzatoare, afirmind ca este evident ca UE nu va aduce pierderea identitatii nationale, cita vreme UE da bani pentru satul romanesc. Excelent! Aproape ca imi trecuse greata pe care deja o simteam stiind ca trebuie sa merg, la un moment dat, la vot, si ca voi vedea tiparit pe buletin numele Becali. Dar razboinicul a continuat. Cu un „ei vrea" si cu „noi trebuie sa fim atenti la organizatiile oculte care doresc, si ma refer aicea la political correctness, care nu se poate aplica in Romania. Este neomarxism cultural". Bun, intelesesem, tot de la Becali, ca, in calitate de viitor candidat, nu mai poate sa vorbeasca in jargon, folosind cuvinte ca „fraier" sau „smecher" (n-a zis nimic de „zdreanta"). Dar ce nu pot eu sa inteleg este de ce sare Becali etapele si angajeaza consilieri care sa-l tortureze cu expresii ca „neomarxism cultural" sau „political corectness", cind el ar avea nevoie, intii de toate, de un dascal modest, luat de la clasele primare.