Calitatile profesionale ale domnului Catalin Maruta nu ma intereseaza in mod special. Si asta nu pentru ca aceste calitati i-ar lipsi sau, dimpotriva, i-ar prisosi, ci pentru simplul motiv ca genul sau de emisiune nu ma atrage in mod deosebit si, prin urmare, nu pot sa ma pronunt in privinta unui program pe care-l urmaresc din joi in Paste, iar atunci cind o fac o iau ca pe un accident de munca si zapez mai departe.

Zilele trecute insa am poposit ceva mai mult de citeva secunde in emisiunea Domniei sale de pe TVR 2 in timp ce in platou, ca invitat, se afla domnul Pepe, banuiesc ca nu se simte ofensat ca-i spun asa, dar habar n-am care e numele sau de familie. Timp de citeva minute m-am uitat aiurit.

Intre cei doi nu parea sa se inchege, sau sa se infiripe macar, o conversatie cit de cit normala. Domnul Maruta se comporta ca un fel de tonomat de pus intrebari hiperprevizibile si lipsite de sarm, o masinarie in care domnul Pepe introdusese la intrarea in emisie un pumn de jetoane si setase atent intrebarile la care si-ar fi dorit sa raspunda, iar acum astepta cuminte ca aparatul sa intrebe si el sa spuna ce avea de spus, adica unde va avea loc urmatorul concert, cite piese va avea ultimul album, la ce ora va avea loc lansarea si alte asemenea.

Am stat vreun sfert de ora asteptind o intrebare care sa nu arate a efect de PR in favoarea dlui Pepe. Degeaba. Si-atunci am avut revelatia: era suficienta o masinarie de pus intrebari, precum automatele alea de cafea din holuri. Intra Pepe si in loc sa apese butonul „espresso", apasa „Cind iti lansezi albumul?". Ce sens mai are sa apara si dl Maruta in emisiunea sa?