„Sint mindru ca am decis sa ramin la Prima TV. Imi voi lega multi ani de multinationala asta." „Focus" - Prima TV. Luni-vineri, ora 18.00.

Cum te intelegi cu patronatul Prima TV?

Sint mindru ca am decis sa ramin la Prima TV. Imi voi lega multi ani de multinationala asta. Si sint mindru, o spun asa, apoteotic, fiindca lucrez intr-un trust in care independenta si libertatea de exprimare inseamna ceva. Este un patronat care nu are treaba cu parti-pris-urile politice, nu are vinturi, nu are patricieni, sintem total independenti, jurnalistic vorbind, din punctul de vedere al unui om care vorbeste la stiri.

Strainii astia ce cred ca merge la stiri?

In urma cu citeva luni voiam sa plec. Ne tabloidizasem prea mult. Prea multe violuri, prea multe manele. Era o necunoastere a pietei si o facere a stirilor la indemina. Am spus: „Stop!". Imi uzez credibilitatea si nu e ceea ce trebuie sa spunem omului asezat la ora 18.00 in fata televizorului si care vrea informatie. Si, din fericire, lucrurile s-au schimbat. Romanul care facea stirile astea si-a legat destinul de alte proiecte si a plecat.

Te uiti la Bucur, te uiti la Topeasca, si ce vezi?

Un jurnal cu stirile care conteaza. Politica cit trebuie, social mai mult, asta conteaza, Romania reala, mai putin vulg si prost-gust.

Care-i Romania reala? Romania de la mall sau cea de la coada porcului?

Nu cred ca trebuie ingustata realitatea la nici unul dintre capetele ei. Si una, si cealalta sint Romania. Pe mine, personal, ma preocupa mai mult Romania care sta la coada si-si cumpara piinea cu cinci lei, copiii care ies in fata scolii de frig, batrinii care stau in spitale.

Stirile astea sint. Realitatea se va schimba vreodata?

Sper ca da! Asta e rolul meu, al tau, al nostru. E simplu sa-ti creezi un confort individual si sa nu te implici social, sa nu ai o atitudine sociala. Ajung sa ma intreb: „Dom’le, sintem prosti, lasi, nesimtiti?". E greu sa demonstrezi contrariul. Realitatea te contrazice.

Cum se poate implica totusi un om de stiri, un om cu masina, cu casa?

Eu cred ca o pot schimba, eu, ca persoana particulara. De citeva zile, de exemplu, ticluiesc o scrisoare catre Tony Blair. Culmea! In scrisoare ii cer sa ia o pozitie fata de cele scrise in "The Sun", eu, cetatean roman, nu instalator polonez, nu hot, nu spargator, fara SIDA, fara TBC. Ii cer asta si ii arat ce ar insemna sa fac si eu un reportaj despre suburbiile Londrei, despre alcoolicii englezi si bestiile de pe strada. Il intreb: „Asta-i realitatea?". Aceasta campanie de denigrare ma face sa sufar. Pe mine, pe tine, pe prietenii mei de acolo. Am prieteni la Londra si li se stringe stomacul cind citesc ziarele si deschid televizorul si vad reportajele despre Romania. Asta e, pot avea o atitudine. Pot simti ca misc lucrurile din loc. Dar ce te faci cind un om precum Cristian Tudor Popescu abdica, ce te faci cind clasa politica este mediocra, ce te faci cind media romanesti sint la fel. Avem nevoie acuta de modele.