Pasionat de istorie, un politist roman a documentat si a scris o carte despre greselile facute de colegii sai in investigatii de-a lungul secolelor.

Politistul Florin Sinca, inspector principal la Serviciul de Investigatii Criminale din cadrul Politiei Capitalei, a studiat doi ani prin diverse arhive, apoi a scris primul volum din „Istoria Politiei Romane - Intre onoare si obedienta". Cartea a fost lansata acum doua zile. Desi, potrivit istoricului Florin Constantiniu, cele 570 de pagini „pot fi folosite ca material didactic pentru istorici, dar si pentru politisti", autorul a vinat in aceasta carte in special greselile si momentele de dezonoare ale Politiei. Cazurile in care anchetatorii au scapat sau au dat prea mare importanta unor amanunte.

Titu Maiorescu - filat de politisti

Una dintre descoperirile politistului in virsta de 36 de ani, mai putin cunoscuta de istorici, este aceea ca Titu Maiorescu a fost supravegheat de Politia de Siguranta din cadrul Prefecturii Politiei Capitalei, timp de doua saptamini, fiind suspectat de legaturi cu Puterile Centrale. In vara anului 1915, agentii isi indeplineau misiunea „in trei schimburi, in unele zile asigurind o urmarire 24 din 24 de ore", scrie Sinca. „Daca unele informatii sint laconice sau chiar lipsesc, alteori agentilor deosebit de zelosi nu le-au scapat din vedere, de pilda, ca Titu Maiorescu a cumparat doua portocale de la un oltean, ori numarul trasurii cu care se deplasa prin oras. De asemenea, frapeaza regularitatea cu care acesta stingea lumina in fiecare seara, de regula la ora 22.00", scrie politistul, dupa ce a citit notele informative ale celor care l-au urmarit pe fostul demnitar.

Asasinarea lui Iorga

Documentele din arhive i-au aratat inspectorului pasionat de istorie „comportarea jalnica a Politiei in cazul asasinarii lui Nicolae Iorga". „Cadavrul marelui istoric a fost gasit acoperit de bruma pe soseaua Ploiesti-Strejnic, cam la 1 km de Strejnic, pe partea dreapta a soselei, pe miriste, la o distanta de 15 m de sosea", citeaza Sinca. Iorga a decedat in jurul orei 03.00, impuscat cu mai multe focuri de arma. Iorga a fost momit sa iasa din locuinta cu pretextul de a da declaratii la Prefectura Politiei Capitalei. Masina care l-a luat apartinea Institutului National al Cooperatiei, iar Sinca sustine ca, desi nevasta lui Iorga a retinut numarul ei, politistii din acea vreme nu au tinut cont de acest amanunt. Chestorul care a lucrat la ancheta avea un frate legionar care, in seara asasinatului, i-a comunicat ca „au dezlegare de la Horia Sima".

In plus, ancheta privind moartea lui Iorga a stagnat un an, pina in 1941, pentru ca martorii au fost identificati greu si apoi le-ar fi fost teama. Intirzierea a fost cauzata, dupa cartea lui Sinca, si pentru ca politistii nu au fost capabili sa adune probe „nici pe cele pe care le-am cerut noi (n.r. - magistratii) nu le-au adus la indeplinire", dupa cum scria intr-un document al Parchetului Curtii de Apel. In cele din urma, autorii au fost identificati ca fiind secretarul general al Institutului National al Cooperatiei (INC), un consilier de la INC, directorul INC, un sofer de la INC si un informator al Politiei Legionare.

Sinca vazut de istorici Dupa ce l-a intilnit la Arhivele Statului, academicianul Florin Constantiniu a spus ca si-a dat seama ca Sinca este pasionat cu adevarat de istorie „dupa ce am vazut ce bibliografie a parcurs si mai ales din bucuria pe care o avea cind gasea o fotografie veche". El este convins ca Sinca este un „politist atipic, pentru ca nu ezita sa-si zica gindirea"