In Bucurestiul anului 1944, undeva pe Calea Mosilor, isi traia visele primei tinereti o proaspata bacalaureata. Liceul a insemnat pentru ea un capat de drum, dar ce era mai infricosator, traia cu sentimentul ca drumul pe care-l cunostea din copil
In Bucurestiul anului 1944, undeva pe Calea Mosilor, isi traia visele primei tinereti o proaspata bacalaureata. Liceul a insemnat pentru ea un capat de drum, dar ce era mai infricosator, traia cu sentimentul ca drumul pe care-l cunostea din copilarie si cu ale carui simboluri si osteneli se obisnuise nu avea final. Ducea spre un nicaieri. Liceul pe care-l absolvise avea sa dispara in cativa ani, transformat fiind in scoala pentru ucenici si profesionalizarea tractoristilor in strungari sau militieni. Profesorii pe care i-a iubit se vor pensiona prematur, fie prin inchisori politice, fie prin fabrici si ateliere de cizmarie.
Craciunul anului 1944, cand s-a lasat fotografiata cu evantaiul mamei, a purtat ultimul zambet de viata normala din intreaga sa existenta. Tatal Gabrielei, Romulus Georgescu, proprietar al mai multor imobile de pe Calea Mosilor, a fost expropriat, cu tot cu mobilier, costume, cartile din biblioteca, dar si de libertatea unei vieti pentru care luptase intreaga viata.
Se intra intr-o epoca noua, nemaicunoscuta romanilor cu bun-simt. Gabriela isi va numara anii alaturi cu doza de amintiri trecute si va vedea cum "copiii isi pierd copilaria", iar "fecioarele nu mai au de mult nimbul acela de puritate si taina" ca pe vremea cand scria Teodoreanu. Treptat, idealurile au fost inlocuite de adevaruri aratate intr-o goliciune sfasietoare. Adevaruri umane "care umbla pe strazi", care "se pot vedea in fabrici sau pe ogoare" si au "marimea si monstruozitatea dinozaurilor".
Despre autor:
Sursa: Adevarul
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.