El vorbeste, mai intai, de epurarea din 1948, de informatorii securitatii si de cei care s-au pocait sau nu s-au pocait si de faptul ca, dupa decembrie 1989, "potentatii nobilei institutii" (adica cei care conduceau, atunci, Academia Romana), in loc sa-i coopteze pe cei care fusesera prigoniti sau "uitati" in deceniile comuniste - ei, bine, iata ce-au facut potentatii citati mai inainte: "Cand colo, potentatii nobilei institutii au purces cu totul de-a-ndoaselea: nu numai ca n-au gasit o vorba de pocainta, dar au luat in pripa o masura de-a dreptul ticaloasa, decretand ca nu mai puteau fi alesi membri deplini ai Academiei persoanele peste 65 de ani. Dintr-un condei se excludeau toti cei <<cu operele la sertar>>!. O infamie. Iar potentatii intelectuali din ajun, cei care profitasera singuri de toate privilegiile, un Eugen Simion, un Dan Berindei, au ramas pana azi sa tina, tot ei, in Institutie, "painea si cutitul". Rusinos."
Tinand seama de varsta dlui Djuvara si de faptul ca este vorba de Academia Romana, ar trebui sa spun, politicos, ca dl Neagu Djuvara este complet neinformat. Dar cum dl. Neagu Djuvara incalca deliberat regulile unei dezbateri intelectuale si foloseste un limbaj de o regretabila vehementa, trebuie sa-i spun dlui Djuvara ca fabuleaza, injuriaza si instiga, ca si gazetarii cu care s-a asociat, la asasinat moral. Ura lui este atat de grea si de abisala inca Dumnezeu, ca sa-l pedepseasca, ii ia pur si simplu intelepciunea (boieria spiritului) pe care orice om de carte o are si o pastreaza chiar si atunci cand este suparat pe drept sau pe nedrept. Cateva precizari: 1. in dec. 1990, nici subsemnatul, nici Dan Berindei nu eram in Academia Romana. Nu noi am luat, asadar, "masura ticaloasa" de a nu primi in Academia Romana pe cei care au implinit 65 de ani. Am fost ales membru corespondent in 1991, la fel, daca nu ma insel, istoricul Dan Berindei. 2. "Masura ticaloasa" n-a impiedicat, totusi, ca oamenii de stiinta care depasisera varsta de 65 de ani sa fie primiti ca membri de onoare, cu drepturi depline, in Academia Romana.
Daca voia sa afle adevarul in aceasta chestiune, dl. Djuvara putea sa-l intrebe pe colegul sau de partid, dl. Balaceanu-Stolnici, ales in aceste conditii in Academia Romana "O infamie", zice dl. Djuvara. Are dreptate: minciuna este o forma de infamie. Observ ca nici dumnealui n-o ocoleste. 3. Dl. Djuvara, manios ca Ahile, denunta pe "Potentatii de ajun", cei care profitasera singuri de toate privilegiile comunismului, si ma citeaza, inaintea altora, pe mine. "Rusinos" - zice el. Curat rusinos, dle Djuvara, dar, sa ma scuzati, rusinea e de partea Dvs., pentru ca spuneti un neadevar. N-am fost inainte de 1990 printre profitorii comunismului, in nici un fel, numai daca Dvs. si cei care alcatuiesc aceste liste ale mortii, de trista traditie in tara noastra, numai daca Dvs. si comilitonii Dvs., zic, considerati ca a preda literatura romana si a scrie despre literatura reprezinta un ticalos privilegiu. Daca asa stau lucrurile, accept. Daca stau cum le vad eu, acuzatiile, injuriile, mistificarile Dvs. imi par lamentabile, nedemne de un intelectual autentic. In fine 4: pentru cine vrea sa stie, precizez ca ultima mea initiativa, ca presedinte al Academiei Romane, a fost sa modific statutul si, printre modificarile propuse si acceptate, se afla tocmai articolul pe care il incrimineaza si pe care il pune pe seama mea dl. Djuvara: articolul care limita la 65 de ani primirea cuiva, ca membru activ, in Academia Romana. Asa ca, nici la acest capitol, dl. Djuvara "nu este in chestie", cum zicea Maiorescu.