Socotind ca as avea ceva timp pana la inceperea emisiunii, iau cu mine Protectoratul Rusiei asupra Principatelor romane, a doua carte din seria celor inchinate intrarii noastre in veac din debutul secolului al XIX-lea. Copertele cartii sunt de un rosu aprins. Sfideaza pe cele ale dosarului dedicat momentului politic prezent. Sfideaza si tema emisiunii, ceva despre o hamaiala intre doi stabi politici. Ii spun lui Octavian Paler, care s-a asezat langa mine, pe canapea, in asteptarea emisiunii, ca simt nevoia sa ma intorc asupra Istoriei invatate la scoala.
Din cel putin trei motive: eram prea necopt la minte ca sa iau lectiile respective altceva decat o povara sacaitoare. Acum, matur fiind, dar ce zic eu, batran fiind, inteleg altfel pe Tudor Vladimirescu (foto), pe Balcescu; scoala iti vara pe gat o imagine simplificata a unor momente definite prin complexitate. Fapt cu atat mai prezent in scoala comunista, care-l infatisa pe Tudor Vladimirescu drept un fel de Gheorghiu-Dej cu caciula; realitatea postdecembrista, exercitiul intens de analist politic ma imping sa citesc trecutul cu ochii prezentului. Intrarea in veac de la inceputul veacului al XIX-lea nu difera prea mult de intrarea in veac de acum.
Puterile Protectoare de dupa Congresul din 1856 de la Paris sunt un fel de tari membre ale Uniunii Europene de azi. Din aceste motive am ajuns sa iau cu mine Protectoratul Rusiei asupra Principatelor romane, ca s-o citesc printre picaturi, mai ceva ca pe o carte politista.
Nimic nu se pierde
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.