Informatiile de ultima ora demonstreaza ca Traian Basescu urmeaza sa faca, relativ curand, o schimbare de macaz. Daca utilizarea lui Stolojan ca varf de lance pentru confiscarea PNL nu da rezultatele scontate, atunci o alta miscare previzibila poate fi incercarea de a crea un nou partid. Care, in ultima instanta, ar face front comun cu PD, devenind vehicul electoral pentru campania prezidentiala din 2009. Daca este adevarata aceasta ipoteza, inseamna ca seful statului joaca la cel putin doua capete.
Platforma SS - Stolojan plus Stoica - se desumfla. Si cade in derizoriu, pe masura ce opinia publica afla ca, de fapt, departe de a avea loc o lupta bazata pe principii, pe diferente doctrinare ori pe optiuni tactice sau strategice, intreaga miza este cooptarea in tabara Cotrocenilor a unui numar cat mai mare de parlamentari PNL. Intr-un multiplu scop. Exercitarea unei presiuni bazate pe santaj asupra lui Tariceanu, pentru a-l determina fie sa cedeze conducerea partidului, fie sa renunte la functia de premier, ceea ce in final ar insemna acelasi lucru. In caz contrar, ameninta platformistii, PNL nu va mai avea majoritatea necesara in Senat si Camera Deputatilor pentru promovarea legilor initiate de liberali. Deci ar urma boicotul. Admitand ca grupul Stolojan - Stoica ar avea suficienta priza si si-ar asuma si riscul de a-si duce amenintarile pana la capat, iar Calin Popescu Tariceanu ar rezista, singurul rezultat e ca unele acte normative - doar cele ale liberalilor, pentru ca platformistii nu vor boicota niciodata initiativele PD - ar fi amanate ori respinse. Ceea ce, una peste alta, nu ar putea contribui major la o schimbare in conducerea PNL. Pe masura ce opinia publica percepe intreaga meschinarie a ofensivei Platformei SS de acaparare a puterii, balonul politic se desumfla. Dar cum poate fi creat un nou partid liberal?
Prima operatie pe care trebuie sa o faca platformistii este aceea de a-i inventaria pe liberalii pursange. Si de a descoperi care sunt frustratii. Cei care ar fi sperat sa obtina mai multe avantaje, materiale sau de putere, de pe urma faptului ca Tariceanu conduce atat partidul, cat si Executivul. Se intelege ca asemenea frustrati pot fi cautati in zonele in care e impartit ciolanul puterii si unde, cu certitudine, exista liberali care au dorit sa obtina pozitii de comanda in administratia publica, locala sau centrala, in regii, la nivelul unor autoritati, pe intreaga arie de acoperire a algoritmului politic. Sau, daca vorbim despre cea de-a doua categorie de frustrati, la nivelul conducerii partidului unde, prin forta lucrurilor, in diferitele organisme de decizie nu a putut ajunge decat un numar limitat de persoane sau in organizatiile din tara, unde unii, pe drept sau pe nedrept, au fost exclusi de la actul de decizie. Asemenea persoane pot ingrosa numarul platformistilor. Dar, pentru a atinge masa critica, Platforma SS mai are nevoie sa indeplineasca alte doua obiective. Primul ii vizeaza pe liberalii nefrustrati, persoane de buna credinta, care ar putea fi seduse de, sa-i spunem, viziunea reformatoare a tandemului Stolojan-Stoica. Cel de-al doilea, pe oameni neinregimentati in vreun partid, dar care ar fi dispusi astazi sa-si ia carnet de liberal de dragul Platformei SS. Din pacate, obiectivele Platformei plutesc in ceata. Nu se stie ce vrea aceasta miscare dincolo de obtinerea puterii. Asa ca solutia poate fi ori o tentativa, extrem de riscanta, de formare a unui nou partid, in conditiile in care rundele electorale bat la usa, ori, pur si simplu, trecerea platformistilor cu arme si bagaje, intr-o formula oarecare, la PD. In aceasta directie se va produce schimbarea de macaz.