Urmatorul autor din „Colectia Cotidianul" este unul dintre marii eruditi ai literaturii franceze.

In Parisul abia eliberat de sub ocupatia germana, Queneau si-a petrecut toata iarna anului 1945 citind 33 de carti despre literatura, arta, calatorii, matematica, fizica sau botanica, intre altele. Avea 42 de ani, nu era angajat niciunde, iar acea obsesie pentru lectura, dupa cum singur sustinea, ii atenua nevrozele. Lista de carti citite pina in 1965 ocupa 200 de pagini din jurnalul sau, dar il interesa mai degraba ceea ce numea „eruditia ratacita", capricioasa, fuga de sistemele impuse. Din copilarie citea asiduu dictionarul, desi avea sa declare mai tirziu ca o acumulare promiscua de cunostinte nu poate fi un bun semn al sanatatii mintale.

Queneau se considera mai degraba un metafizician ratat decit un enciclopedist, la virsta de 24 de ani scriind in jurnalul sau: „Sint incapabil de asa ceva. Nu de a medita, desigur, ci de a aborda universalul, ba chiar mai mult, nu ma pot desprinde de individual, de particular. Acela este punctul mort al vietii mele psihice, mai bine zis, punctul viu, aspectul tragic al vietii mele intelectuale".

Raymond Queneau s-a nascut in 1903 la Le Havre, intr-o familie de negustori. In 1920 pleca pentru a studia filosofia la Paris, unde avea sa fie initiat in universul poeziei de grupul de suprarealisti in care intrase in 1924. Multi critici pun pe seama suprarealismului umorul negru si pasiunea lui Queneau pentru jocurile de cuvinte, insa, dincolo de convingerile sale, el s-a apropiat de suprarealisti printr-un joc de rudenii, fiind cumnatul lui André Breton, fondatorul scolii suprarealiste.

A fost unul dintre fondatorii grupului literar Oulipo (OUvroir de LIttérature POtentielle - Atelier de literatura potentiala, dedicat explorarii jocului si combinatiilor posibile in cadrul normelor literare), din care au facut parte, intre altii, Italo Calvino si Georges Pérec. In 1954, cind prietenul sau Gaston Gallimard ii propune sa conduca Nouvelle Encyclopédie de La Pléiade, Queneau accepta provocarea editoriala si, desi nu revolutioneaza lumea enciclopediilor, respinge ideea utopica a unei dominari absolute a cunostintelor si introduce notiunea de eroare si de indoiala, precum si posibilitatea de a inventa pornind de la inevitabilele incertitudini ale cunoasterii umane.

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!