Nastasiu n-a vazut HG 1576/2002 cu secrete de stat, dar l-a prins pe agentul 007 pe Podul Prieteniei!

Mai tineti minte filmele cu James Bond? Sau povestile cu spioni adevarati? Credeam ca Romania s-a lovit de primul caz grav de spionaj atunci cand un Bogdan Dumitrescu, fost angajat al MAE, a fost arestat in Nigeria sub aceasta acuzatie. Azi e liber, pe cautiune. Dar iata ca alt caz, cu straini detectati a fi spioni, a izbucnit la Bucuresti. Din toata curgerea de informatii pe acest caz, cateva aspecte nu-mi sunt deloc clare. Mai mult, simt ca undeva lipseste ceva. E posibil sa ma insel, dar timpul va demonstra daca este asa sau nu. Deci, sa luam lucrurile asa cum sunt ca sa ne dam seama, impreuna, ce lipseste din puzzle-ul de la Parchet.
Citisem, candva, ca spionajul din dictionarul lui Black era definit ca „strangere, transmitere sau pierdere a informatiilor referitoare la apararea tarii“, iar scopul acestei activitati este acela de a urmari persoane, institutii sau tari pentru a afla, prin acestea, ce intentioneaza sa faca sau sa spuna, pentru interesul gruparii secrete la care spionul este angajat, sau al serviciului secret al unei alte tari. Nu conteaza daca e vorba de tari prietene sau dusmane. Din cate se stie, spion ul este un agent angajat sa obtina astfel de informatii.

Plecand de la aceste coordonate, ma incumet a spune ca nu intotdeauna ceea ce pare a fi si este. Cel putin pana acum. Aici fac trimitere la esenta Dosarului „Spionii“, in care marele dubiu il reprezinta chiar statutul documentelor ce apar in rezolutia procurorului Ciprian Nastasiu. Am pornit de la o dilema personala: care dintre documente sau informatii au fost catalogate de procuror drept clasificate? Pentru asta e nevoie sa citesti de mai multe ori Legea 182 din aprilie 2002, cu reactualizarea de rigoare si sa pui cap la cap alte informatii ce tin de domeniul respectiv.

Ce stim pana acum? Ca prezumtivii spioni - strainii Stamen Stantchev, Vadim Benyatov, Michal Susak si Mustafa Oral - sunt catalogati asa pentru ca acuzatiile vizeaza preluarea din bratele prezumtivilor tradatori - romanii Dorinel Mucea, Mihai Donciu si Robert Neagoe, a unor informatii si documente secrete. Ei, aici e problema. Nastasiu nu a vazut documentatia privatizarilor, pentru ca ar fi trebuit ca aceste contracte sa fie desecretizate la data la care s-a inceput urmarirea penala. Or, nu e asa. Si-atunci, de unde stia ce este secret de stat, secret de serviciu sau confidentialitate din toate informatiile punctate in rezolutie?

Nimeni nu spune care dintre documentele si informatiile respective sunt catalogate drept secret de stat. De ce? Pentru ca documentele clasificate au un anumit regim, clar mentionat in lege. La nivelul informatiilor clasificate, accesul trebuie sa fie autorizat. Foarte pe scurt, pentru a nu intra intr-un paienjenis de detalii, informatiile clasificate sunt toate informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala. Clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu. Cele care sunt in clasa „secret de stat“ sunt informatiile care privesc securitatea nationala si apararea tarii. Ele se impart in „strict secret de importanta deosebita“, care pot provoca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale, „strict secrete“, care pot produce daune grave securitatii nationale, si secrete, care pot produce daune, dar nu cu efectele celor inainte mentionate. Protectia acestor secrete de stat revine, ca obligatie, persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia lor. Altfel spus, daca presedintele tarii discuta cu premierul chestiuni care tin de securitatea nationala si, divulgate, pot aduce daune acesteia, amandoi, prin natura transmiterii informatiei de la unul la altul, pot incalca secretul de stat daca le divulga. Noi revenim, insa, pe terenul informatiilor clasificate de la nivelul institutiilor. Conform legii, in momentul elaborarii unui document, daca acesta, in intregimea lui, in parte, ca fragment sau doar o informatie din interior este informatie ce trebuie clasificata, seful institutiei este cel care o clasifica. In cazul ministerelor, deci si al MEC, este ministrul. Acesta trebuie sa intocmeasca o lista a informatiilor secrete de stat pe care o transmite Guvernului, care o aproba prin hotarare, ca si lista functiilor ce necesita, in organigrama, accesul la informatiile clasificate. Aceste liste sunt comunicate la ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat) si la institutiile cu sarcini de organizare a masurilor specializate in protectia informatiilor clasificate). Aici avem in vedere si SRI. Hotararile de Guvern care cuprind aceste liste nu sunt publicate in Monitorul Oficial. La MEC, a existat o astfel de hotarare de guvern. Ea poarta numarul 1576 din 18 decembrie 2002. Din vremea lui Dan Ioan Popescu. Intrucat HG este secreta, ceea ce am aflat este ca acolo nu sunt stipulate privatizarile. Era si normal.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe