Directia Nationala Anticoruptie (DNA) gifiie din greu. Fuge dupa toti marii corupti, dar trimite in judecata doar unu-doi pe sezon. Ultimul iepure intrat in catarea DNA este poetul Markó Béla. Ale carui versuri cica ar fi prea bine platite.

Ministrul Justitiei, Monica Macovei, infrunta de doi ani incoace un sistem obtuz si recalcitrant. Putea sa faca mai mult, i s-a ingaduit mai putin. Ne ameninta o clauza de salvgardare pentru capitolul Justitie si Afaceri Inter-ne. Stam in continuare prost cu coruptia, mai ales cu aceea mare si lata. Infiintata tocmai pentru a depista si trimite in judecata marea coruptie, DNA a inceput sa semene cu un ciclist robust, dar care pedaleaza aproape numai in gol. Oficialitati europene ne reproseaza ca inca nu a fost condamnat nici un corupt de rang inalt. S-a intimplat asta si pentru ca dosarele trimise de DNA in instanta au fost foarte putine. Usor timorat de incarcata sa gestiune, seful DNA, Daniel Mo-rar, se piteste timid indaratul unui lung sir de cauze „in lucru". DNA stringe tot ce-i iese in cale de parca s-ar pregati de hibernare, arhiveaza harnic si deschide orizontul unor promisiuni pe care insa nu le mai poate onora. Situatia din DNA a cam scapat de sub control pentru ca, dupa opinia mea, nu exista o minte limpede care sa puna ordine intre prioritati si sa urgenteze dosarele ce incumba un asemenea regim. De pilda, procurorul desemnat in vara de DNA sa ancheteze dosarul privatizarii Petrom s-a apucat de treaba de doar citeva zile. Marti a reintrat in colimatorul DNA liderul UDMR, Markó Béla. In calitate de poet. Marko a incasat de la o editura un avans de 90.000 de lei noi consemnat in declaratia sa de avere, angajindu-se sa scrie un numar de carti in urmatorii cinci ani si cedind editorului dreptul de comercializare a viitoarelor sale volume. Nu-si pierde oare vremea DNA, verificindu-l a doua oara pe Markó pentru acelasi avans? DNA ramine restant cu datorii mult mai grave. De ce nu ne lamureste definitiv care e soarta altor tiparituri, de exemplu dosarele Adrian Costea incluzind albumul „Eterna si fascinanta Romanie" si „Afisele pentru Iliescu" de tiparirea ilicita a carora n-ar fi fost strain, printre altii, Viorel Hrebenciuc? Ce se intimpla cu „Dosarele Embargoului", in primul rind „Afacerea Jimbolia", pe parcursul instrumentarii carora fostul procuror Ovidiu Budusan gasise fraude enorme cu complicitati la virful politicii si al serviciilor secrete? N-ar fi cazul sa fie redeschise unele din zecile de dosare soldate cu indoielnice neinceperi ale urmaririi penale (NUP) pentru C.V. Tudor? E atit de complicat pentru DNA sa rezolve in vreun fel dosarul schimbului de terenuri dintre G. Becali si MApN? Se mai afla in atentia DNA stravechiul dosar „RAFO Onesti", cu ai sai Hrebenciuc-Iacubov si implicarea invocatei „mafii a petrolului" de la Bacau? Cit sa mai asteptam o rezolutie a DNA in toate celelalte afaceri tulburi cu petrol? Isi mai aduce DNA aminte de dosarele bancilor cazute ca popicele sub guvernarea Vacaroiu si care, in majoritatea cazurilor, au primit NUP in urma unor anchete ghidonate politic? Dar dosarul „Droguri pentru VIP-uri"? Dar dosarul „Beraru", cu conexiuni ce duc la A. Nastase, T. Zaharia si R. Priboi? Dar dosarele „Bani pentru partid" sau acelea ale contrabandei cu alcool? De ce nu se autosesizeaza DNA in dosarul „Conturile lui Ceausescu" inchis in ’91 si despre care au aparut intre timp multe indicii noi? Dar „stenogramele PSD" trasnind a trafic de influenta? Sau dosarul „Privatizarea SC Holiday 2000 SA", unde un grup de „investitori strategici" si cu largul concurs al unui fost demnitar pesedist a cumparat sase vile la mare contra sumei de 1.800 de euro? DNA trebuie sa nu-si risipeasca energiile cu anchete sterile si sa nu mai vineze doar trufandale politice, ci si barbaria infractionala clasata sau facuta uitata mai ales de justitia PSD. Adica sa atace mai organizat si mai grupat marea coruptie de ieri si de azi si, as adauga, sa nu alerge chiar atit de impetuos dupa banii primiti de cineva pentru niste versuri inca nescrise. E acel cineva care, cum desigur se stie, stirneste o intoleranta maxima printre superiorii lui D. Morar.