Versete din spatiu

In ziua Craciunului din 1968, de pe orbita Lunii, membrii echipajului navetei Apollo 8, aceiasi care admirasera pentru prima data un rasarit de Pamant, citeau in direct intregii lumi primele 10 versete din Geneza. Pentru multi gestul nu este decat un act dintr-o suita de simple reverente de circumstanta facute traditiei religioase. Cu mai bine de un secol inainte, in 1844, primul mesaj telegrafic transmis de Samuel Morse era din Biblie: "Cele ce vrea Dumnezeu sa se plineasca". Nu de mult, intr-o scena care isi are si ea locul in manualele de istorie, Bill Clinton, anuntand terminarea cartarii genomului uman, spunea ca avem in fata "limbajul in care Dumnezeu a creat viata".
Simpla demagogie sau e in aceste episoade o metafora mult mai puternica, o raportare pe care avangarda stiintei a incercat-o, chiar daca episodic, pe parcursul modernitatii? Oricine se afla intr-o mare librarie din Occident si rasfoieste o carte de stiinta adresata publicului larg, fie ca este vorba despre astronomie, biologie moleculara, de fizica atomica sau geologie, va gasi un capitol in care cuvantul Dumnezeu nu poate fi ocolit. Indiferent de pozitia pro sau antireligioasa a autorului, tratarea acestui subiect este obligatorie. De multe ori, abordarea consta in enuntarea unor platitu-dini care sunt fie acceptate condescendent din launtrul unei traditii religioase, fie dispretuite din perspectiva unui fundamentalism ateu. Pentru ca nu multi ganditori se aventureaza in adancul acestui teritoriu intermediar, situat undeva intre teologie si stiinta. Teologii se tem sa il strabata din lipsa stapanirii detaliilor, iar oamenii de stiinta il privesc ca pe un teren in care si-ar risca seriozitatea castigata in interiorul stramt al disciplinei.

---

Despre autor: