Un gust de fiere

Vocea scriitorului sud-african J. M. Coetzee (n. 1940), laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 2003, de doua ori laureat al Premiului Booker, in 1983 pentru The Life and Times of Michael K si in 1999 pentru Disgrace, tradus in romaneste prin Asteptandu-i pe barbari si Dezonoare (ambele la Humanitas), e una dintre cele mai interesante ale vremii noastre asediate de literatura.
Romanul Maestrul din Petersburg* s-a bucurat de mai putina atentie din partea criticii literare, pe buna dreptate poate, caci e ceva mai vascos decat alte scrieri ale sale, caracterizate prin luciditate si detasare. Dar "fiecare opera de arta iese dintr-o rana in sufletul artistului," spunea Ted Hughes, caci "arta e o componenta a sistemului auto-imun care da expresie procesului de vindecare; iata de ce marile opere de arta ne fac sa ne simtim bine". Dincolo de literatura, cartea lui Coetzee, al carui fiu a murit in mod misterios cazand de la un balcon, e plina de talcuri adanci.
Protagonistul ei e F. M. Dostoievski; reintoarcerea lui de la Dresda la Petersburg, pricinuita de sinuciderea fiului sau adoptiv, Pavel Ivanovici Isaiev; iar drumul pe care il parcurge pentru a digera aceasta suferinta, unul de-a lungul caruia ii apar demoni si ingeri a caror realitate o depaseste pe cea a scriitorului, fie el Dostoievski sau Coetzee.
La fel ca oricare din scrierile amandurora, cartea se citeste cu aceeasi usurinta inselatoare care atrage cititorul in locurile cele mai intunecate si mai umede ale existentei. Citez cateva din titlurile celor douazeci de capitole: Cimitirul, Costumul alb, Turnul cu plumb, Promenada, Deghizarea, Politia, Pivnita, Otrava, Ziarul, Focurile, Stavroghin. Fraternitatea cu Demonii e evidenta si departe de a fi o jucarie post-moderna. Mai degraba, Dostoievski e calauza lui Coetzee, asa cum Virgiliu l-a condus pe Dante prin infern, iar duhurile intalnite pe cheiurile Nevei nu sunt cu nimic mai putin teribile.
Rezumatul cartii nu are mare importanta; ca orice opera autentica, ea trebuie citita. Povestea e doar partea vizibila a lucrurilor, sau modul nostru de a ni le asimila, pentru a putea continua sa traim. Dincolo de sinuciderea lui Pavel Isaiev, misterul e de nepatruns. Sa se fi aruncat intr-adevar el insusi de pe turnul parasit al vechii fortarete? Sa fi fost asasinat de politie, pentru ca facea parte dintr-o miscare revolutionara de felul celei descrise de F.D. in Demonii?

---

Despre autor: