Aritmetica aderarii la Uniunea Europeana nu arata prea bine pentru Romania.

Tara noastra, se spune, va primi 28 de miliarde de euro de la UE pina in 2015. La prima vedere, suma e impresionanta. Dar chiar nu putem sa facem un simplu calcul? Aceasta inseamna de fapt ca fiecarui cetatean ii vor reveni 1.272 de euro. Adica echivalentul unui frigider si al unui televizor. In noua ani. Iar asta in ipoteza - complet nerealista - ca acesti bani vor ajunge cumva in buzunarele publicului si nu vor fi deturnati inspre conturile matusilor politicienilor. In lipsa unor reforme reale, ajutorul de la UE nu va schimba nimic semnificativ. Un sarac lipit e tot sarac lipit, chiar daca dupa noua ani isi ia si el frigider. Haideti sa socotim altfel. Ni s-a raportat cu mindrie ca avem de cheltuit 8,5 milioane de euro pe zi, bani de la UE. Dar asta inseamna doar 38 de centi pe zi, pe locuitor. In traducere: un covrig. Din acela cu care umbla in coada ciinii pseudo-stiintei economice care sustine entuziasmul „aderarii".

Atunci cind, din lipsa de idei, politicienii nostri au inceput sa fluture planul aderarii la UE prin fata electoratului, ni s-a spus ca ne vom alatura unui bloc al lumii civilizate: Franta, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Iar acum ne bat la usa 80 de milioane de turci si ni se deschide marea piata de forta de munca a Bulgariei. Ni s-a spus ca nu exista alternativa economica la UE. Dar exemplul Croatiei dovedeste ca se poate si altfel. Ni s-a mai spus ca sintem o tara mica si ca, prin urmare, nu ne putem opune. Islanda, o tara de pescari mai mica decit Satu Mare, arata contrariul.

Eu nu spun ca nu ar exista, pe termen scurt, unele beneficii ale aderarii la UE. Dar aceasta nu schimba faptul ca aproape toate „argumentele" vehiculate in favoarea aderarii sint eronate, daca nu cumva sint chiar manipulari cinice ale evidentei. Am fost asigurati ca Romania va fi reprezentata in Executivul european si ca vom avea o putere de decizie comensurabila cu ponderea populatiei acestei tari. Iar la ora cind scriu aceste rinduri, nominalizatul Romaniei e audiat pentru a deveni sef peste un comisariat incropit, al copiatoarelor si al talmacirilor simultane. Ni s-a explicat ca vom fi mai putin dependenti de Rusia. Dar e exact UE aceea care a dezvoltat o dependenta de gazul furnizat de oligarhii lui Putin. S-a spus ca e vointa intregului popor, unit in cuget si-n simtiri, sa aderam la Uniune. Atita doar ca politicienii au evitat sa intrebe tocmai poporul, intr-un referendum, daca e de acord cu aceasta aventura care sfideaza actuala Constitutie. Sondajele de la coltul strazii nu tin locul unui mandat politic explicit si solemn.

Tarile care s-au alaturat recent Uniunii, precum Estonia, Slovenia sau Ungaria, au avut rate catastrofal de scazute de prezenta la alegerile europene, uneori sub 20 la suta. Vor fi stiind ele ceva. E cazul sa ne trezim si noi, altfel politicienii nostri ne vor lasa doar cu sfoara de la covrigi.