Oamenii care au dispozitie si informatie au tendinta de a vedea simboluri

Cartea profesorului Moshe Idel, aparuta in 1988 (Cabala, noi perspective), marcheaza o etapa noua in studiul traditiei esoterice iudaice, dupa ce aria acestei cercetari fusese dominata cateva decenii de puternica personalitate a lui Gershom Scholem. La scurt timp dupa aparitia ei, Cabala a devenit lucrarea de referinta majora a domeniului. Moshe Idel examineaza materialul scholemian; analizeaza elementele principale ale evolutiei misticismului ebraic, pe baza unei uriase cantitati de texte, edite, dar si inedite. De la analiza tematica a celor doua curente principale ale Cabalei, cel teozofic-teurgic si cel extatic-profetic, trece la reconstituirea spiritualitatii din ebraismul medieval. Fenomenele luate in consideratie - vointa de a experimenta intalnirea si unirea cu Dumnezeu, captarea efluviilor divine pentru refacerea armoniei cosmice, formele extreme de teurgie - intalnesc motive ale speculatiei filozofice elenistice, motive hermetice, gnostice sau din gandirea araba medievala. Moshe Idel demonstreaza ca iudaismul a avut o influenta determinanta asupra gnozei si accentueaza asupra misticii iudaice, minimalizata de ilustrul sau predecesor. Cartea lui Moshe Idel il ajuta si pe cititorul nespecialist sa priveasca intreaga traditie cabalistica in comparatie cu diferitele aspecte ale gandirii contemporane.
Umberto Eco

- Domnule Moshe Idel, ati lansat de curand o carte de convorbiri cu Sorin Antohi. Exista o miza a acestei carti pentru dumneavoastra?
- De fapt, asta nu este o carte pe care am planificat-o. N-a fost calculata nici de mine, si nici de Sorin Antohi. Nu am discutat inainte. A fost o convorbire la care el a reflectat. E mult mai spontana decat orice alta carte pe care am scris-o sau la care am fost autor. Pentru mine este foarte greu sa vad cum este cartea, pentru ca nu a fost un plan. Este ceva care a evoluat zi dupa zi. Deci mi-e greu sa inteleg. Cartile mele au un plan; bun sau rau - pot sa spun de ce am evoluat intr-o directie sau in alta. Aici au fost mai mult asociatii. Daca este un interes pentru cititor, acela este probabil pentru oamenii care sunt interesati de momentul de trecere de la faza capitalista la cea comunista a Romaniei. Cum s-a intamplat asta intr-un orasel din Moldova, cum a avut loc. Nu a fost asa de dur si imediat cum a fost in orasele mai mari.
Eu am vazut o trecere pe care n-o intelegeam atunci. si asta am povestit in prima parte, cum am trait eu acolo. Am plecat la 16 ani din Romania si eu intelegeam atunci ce este comunismul, dar asta era destul de abstract. Era foarte diferit de ce imi inchipuiam ca era in orasele mari, in care epurarea a fost mult mai puternica si drastica. Un loc uitat, in munti. Pana ce a ajuns comunismul, daca a ajuns vreodata, i-a luat timp.
- Primele dvs. contacte cu cabala au avut loc in Romania?
- Nu. tin minte ca am vazut prima data cuvantul "cabala" intr-o carte de Balzac. Nu era nici o legatura cu cabala de care ma ocup eu. La Balzac insemna "intriga". stiam intr-un fel din familie ca acest cuvant, cabala, este ceva special. si vad acolo, in Balzac, enuntul asta la subsol si tin minte ca mi-am zis: "Aha, deci asta este o intriga!". Dupa aceea vad in alt loc, la Schiller - cabala, intriga si iubire. Asta este tot ce stiam despre cabala cand am parasit Romania. Astea doua lucruri le tineam minte, si nu stiam nimic altceva.
- In conferinta de deschidere a Congresului International de Istorie a Religiilor de la Bucuresti, din aceasta toamna, conferinta pe care ati sustinut-o la Ateneu, ati descris surprinzator de multe contacte ale unor romani cu cabala.
- Ca in toata Europa, cabala era mult mai prezenta decat stiu oamenii. si, de fapt, am ignorat un nume mare si imi pare rau ca am uitat: Culianu, care a vrut sa paraseasca Universitatea de la Bucuresti pentru a veni la Ierusalim ca sa studieze cabala. Pe el l-am cunoscut personal. Daca cineva precum Culianu sau Nae Ionescu sau Mircea Eliade au inceput sa citeasca asa ceva, inseamna ca este ceva important.
- Ei erau oameni care aveau o deschidere speciala spre zona aceasta, dar dvs. ati amintit si despre pictori, despre poeti...
- Funduianu stia bine. El a scris o serie de zece articole, in 1916, in ziare romanesti, despre cabala.
- Este o istorie care ar trebui recuperata...
- Eu stiu mai multe exemple, dar sunt exemple mici. Dar daca spun Culianu, Nae Ionescu, Eliade, asta e elita. Cu Tristan Tzara nu stiu sigur, asta e o problema. Cu Iancu, care a fost un mare pictor israelian, l-am auzit cu urechile mele cum a spus: "Eu pictez cabala". Asa ca nu conteaza daca e adevarat, daca intelegem sau nu intelegem. Asta e un stereotip. Sunt mult mai multe marturii...
- Mihail Avramescu, la fel. Care a trecut la crestinism ulterior...
- Da. stiu, era prietenul lui Eliade la liceu. Era un fel de spiritualist.
- Da, foarte interesant, dupa ce a trecut la crestinism, teza lui de licenta in teologie ortodoxa era tocmai despre cabala...
- El era prieten bun al lui Eliade si erau suspectati ca fac spiritism in liceu. Spune Paul Nicolescu, un critic de arta care a fost prieten cu ei in liceu. Nicolescu se intreaba de ce a disparut Avramescu din operele lui Eliade? Inseamna ca pentru el, ca si coleg de liceu, legatura trebuia sa fie mai profunda...
- Eliade se si ferea de cei care intrasera prea tare in guenonism. El avea niste retineri, din ratiuni universitare, cel putin. Iar Avramescu a corespondat chiar cu R. Guenon.
- Da, inteleg. Un exemplu de doi colegi de liceu care se ocupa de cabala, asta e foarte mult. Eu am avut un interes mai concentrat. Am incercat sa vad daca se pot gasi surse pentru dadaism. si din cauza asta m-a interesat perioada de dinainte de primul razboi mondial sau in timpul primului razboi mondial. Daca erau grupuri care studiau cabala in timpul razboiului, asta nu inseamna ca a inceput de atunci. si am gasit dovezi ca existau, la Bucuresti. Fratele lui safran a scris memorii si in memoriile lui se spune ca exista o grupa care se chema "Zoharul" in Bucuresti. Asta era destul de clar, el stia despre ce vorbeste. Eu nu cred ca se poate face o mare istorie, dar, oricum, era parte din peisajul intelectual. si crestinii, si evreii se interesau in tot felul... Daca o personalitate ca Nae Ionescu a exprimat ideea ca ar vrea sa paraseasca filosofia pentru cabala, asta inseamna ceva...
Culianu a depus o cerere ca sa primeasca o bursa pentru a studia cabala la Ierusalim. si, desigur, regimul comunist nu i-a dat voie. Asta se intampla cand era in Romania, inainte de a se duce in Italia. si asta am auzit de la el si de la un prieten de-al lui care se afla la Ierusalim si care mi-a povestit. El a incercat sa-l ajute. La un moment dat, a venit cu o teorie, ca nu i-au dat lui voie pentru ca eu studiam cabala acolo, ca si cum ar fi un fel de balanta. Eu m-am uitat la el speriat aproape... si am zis: ce legatura are una cu alta? Asta a scris-o, este publicata intr-o introducere.
- Scrieti o carte despre Culianu acum...
- Cartea pe care am scris-o nu este despre el, este o carte care a fost publicata si este prima carte formata dintr-o serie de conferinte in memoria lui, dar are de-a face cu ascensiunea sufletului. Eu intrebuintez o multime din ideile lui. Eu de asta am ales subiectul asta, ca sa fie legat.
- Dar ati avut o relatie de prietenie cu Ioan Petru Culianu.
- Foarte buna. E clar ca el a vrut sa aprofundeze cabala. si in ultimul sau an de viata incepuse sa studieze ebraica. Nu are nici o legatura cu prietena lui, care nu stia ebraica. A vrut sa studieze mai inainte, dar nu a avut timp. si a inceput sa se intereseze mai mult de cabala, a scris despre cartile mele in mai multe reviste. si l-a interesat, nu intr-un mod juvenil si utopic, cum a fost in Romania. Acum era un om mult mai matur si a inteles ca sunt lucruri interesante.
- Putem insista, tocmai pentru ca suntem in cadrul unui congres de istorie a religiilor: exista cateva prejudecati pentru a intra in studiul cabalei si trebuie pentru asta, obligatoriu, sa fii barbat si sa ai peste 40 de ani? Sunt aceste afirmatii reale?
- Exista o astfel de teorie, repetata de multe ori, dar, de fapt, nu este parte din istoria factuala a cabalei. Foarte simplu se poate demonstra ca cei mai mari cabalisti au murit inainte de 40 de ani. Sunt unii care au inceput la varsta de 12, altii la 18, la 20. Au scris cartile cele mai importante, poate, la varste intre 25 si 30 de ani.
- Alta prejudecata: trebuie sa fii nascut evreu ca sa ai acces total la cabala?
- Pentru cabalisti, desigur. Dar, fapt este ca in perioada Renasterii a aparut cabala crestina, care este o literatura destul de mare si care nu are nicio legatura cu limitatia asta pe care o fac cabalistii evrei.
- Formula pe care o livrati dumneavoastra intr-un cadru universitar sigur ca are o anumita distanta fata de studiul fundamentalist, sa spunem...
- Sigur. Distanta mare. Eu nu cred nimic. Intr-un mod clar. Nu ca sunt antagonist, nu sunt antagonist, dar asta e pentru mine o profesie de la care nu vreau sa iau inspiratie si sper ca nu iau inspiratie de la asta. Dar asta cunosc mai bine decat altceva. Cred ca filosofii care il predau pe Spinoza sunt mult mai spinozisti decat sunt eu cabalist...
- Totusi, cei care se ocupa intr-un stil traditional au o asa-numita initiere?
- Nu exista initiere. Simplu: studiezi si studiezi si studiezi... Nu exista un moment cand devii cabalist. Nu cunosc niciun text in care cuiva sa i se fi spus: "De-acuma esti cabalist!". Nu exista asa ceva. Acesta este un titlu care este rezultatul unor acumulari. Nu exista un ritual de a deveni, o initiere sau un document, niciun certificat. Totul vine de la sine. Oamenii vad ca este devotat, a citit si intelege.
Nu este ca in cazul unui rabin. La un rabin este un moment cand el devine rabin, intr-un mod oficial. Cu cabala nu se intampla asa ceva. Ca si cu un filosof. Este cineva care a devenit filosof incepand de astazi?...
- Eu intrebam de initiere in sensul altor traditii. In isihasm, de exemplu, exista, uneori - vezi "Rugul aprins" -, acea binecuvantare speciala pe care o primesc doar unii, la indieni exista diferite forme de initiere.
- Nu exista in iudaism. Desigur, cabalistii au studiat cu maestrii lor. Desigur ca sunt cativa care nu au fost acceptati sau a disparut din anturaj. Dar nu este un moment - nu vorbesc de hassidism, ca asta este o alta afacere - in care legatia a fost trecuta si se spune ca din momentul asta tu reprezinti cabala. Desigur ca daca moare maestrul, cineva trebuie sa vina in locul lui. Asta e altceva, e un accident. Din punct de vedere esential, nu exista acest lucru.
- si intr-un cadru universitar, in ce masura la ora asta se poate studia la modul foarte stiintific si fara a te implica existential? Exista aceasta posibilitate, precum un cercetator, care priveste prin microscop, intr-un laborator?
- Da! Asa sper ca fac, nu numai eu, ci si toti studentii si colegii mei. Daca nu, asta nu mai este Academie!
- Mircea Eliade se referea la propria sa hermeneutica, afirmand ca in clipa in care studiezi indelung si aplici propria ta metoda, metoda ta devine pentru tine insuti un fel de cale spirituala...
- Nu pentru mine. Eliade e altceva. El a fost un om mult mai spiritual, care a cautat, cel putin o mare parte a vietii lui, un fel de mantuire. si el cauta aceasta. Dar eu, nu ca nu intrebuintez cuvantul, eu nu caut chiar fara sa scriu.

---

Despre autor: