Emil Ivanescu

Nu-i putin lucru ca istoria literaturii romane sa se imbogateasca peste noapte cu un scriitor. si ce scriitor! Despre Emil Ivanescu*, fratele mai mic al poetului Mircea Ivanescu, se stia numai printre cativa initiati, prieteni si/sau cititori ai revistelor postbelice ale diasporei. Acum, avem intre coperte scrierile esentiale ale acestui inclasabil autor.
Scrieri care nu pot fi citite decat dinspre sfarsitul biografiei autorului, sinucis la numai 22 de ani intr-un gest existentialist dus pana la ultima consecinta. "cel mai mare rau ce mi s-ar putea intampla ar fi sa mor inainte de a ma sinucide". Este fraza-cheie a tuturor acestor pagini puse sub semnul ingemanat al navetei intre eros si thanatos. Acest punct final ne ofera o cheie de lectura obligatorie, pe care nuti poti permite sa o ignori, a acestor texte care sunt, in fond, un continuum incandescent. Jucandu-ne o clipa cu istoria (literara) contrafactuala, ne-am putea intreba cum ar arata astazi literatura noastra daca ar fi urmat aceasta linie a ceea ce tot mai multi au curajul sa numeasca fara complexe existentialismul nostru interbelic, si nu linia realismului rural si social. Citind Dialogii psihopatului, "incercare dramatica", dar si proza Ceai la Maia, ultima din volum, regasesc aceeasi atmosfera din jurnalul lui Jeni Acterian, al lui Eliade, Sebastian, si din atatea proze "generationiste". Ardere pana la alb, dialog frenetic si patetic, veghe hiper-lucida (nu intamplator in Dialogii e un fel de pariu colectiv de rezistenta la somn), scepticism, cultul experientei, autenticism, eruditie culturala sfidatoare, melomanie sunt date comune ale generatiei interbelice.
Avem deci de-a face cu un scriitor asezat sub steaua noastra neagra a lui "n-a fost sa fie". Editia, excelent migalita de Raluca Duna, cuprinde cele doua texte dramatice: Dialogii psihopatului, Artistul si moartea, mai multe texte jurnaliere in romana si franceza, cateva proze, corespondenta. Inzestrat, cum spune Matei Calinescu, cu o memorie culturala borgesiana, cu o sensibilitate muzicala care se simte pana la nivelul frazei, scriitorul traieste la propriu intr-un aer din texte. Personajul cu un nume imposibil de pronuntat, Cawlifowereater, un fel de Eruditianu modern, face un ciudat cuplu cu negativistul cinic Sergiu (fascinant personaj) tocmai demonstrand ca nici macar salvarea prin enuntul stralucit paradoxal nu mai este posibila, intrucat totul a fost spus, scris, citit. Carnea e trista, sufletul pustiu, realitatea descompusa in parado-xuri inutile.

---

Despre autor: