29 Noiembrie 2006

In dipticul puterii Vitelul si Moloch , recursul la taina persoanei este oarecum neasteptat: a cauta omul in spatele malformatiilor dictatoriale este, in fond, un gest de curaj. In schimb, in dipticul familiei Mama si fiu, respectiv Tata si fi

In dipticul puterii Vitelul si Moloch , recursul la taina persoanei este oarecum neasteptat: a cauta omul in spatele malformatiilor dictatoriale este, in fond, un gest de curaj. In schimb, in dipticul familiei Mama si fiu, respectiv Tata si fiu, transmis zilele acestea de canalul Cultural al TVR, acelasi recurs este la el acasa. Relatiile filiale, pe care Sokurov le exploateaza cu infinita rabdare si cu o asumata distanta critica fata de stereotipiile psihanalizei "de cartier", sunt reverberatii ale acestei taine. Ambele filme prezinta relatii umane ideale, inexistente ca atare in viata reala, adica sunt filme-pilda subliniaza criticul de film Aleksandra Tucinskaia.
Pentru spectatorul nepregatit cu transcendentele cinematografice, Mama si fiu este una dintre peliculele cele mai dificil de urmarit ale regizorului; il poate salva apetitul pentru peisagistica romantica de filiatie gotica, dupa canoanele careia sunt construite, cu o migala vrednica de artizanii secolelor trecute, decorurile naturale si cele mai multe imagini ale filmului. Lentoarea cadrelor, impinsa dincolo de "firescul filmic", induce un fel de "pranayama retiniana", exercitiu vizual al ritmarii lente a privirii, unic in arta a 7-a. Culorile pastel in dominante reci, filtrate savant in tonuri laptoase, contururile deformate de lentile genereaza un efect pe care unii l-au numit psihedelic; senzatia iesirii din trup este aproape palpabila.
Plan-detaliu imens: o mana cu epiderma imbatranita, curbata ca o arcada de un efect lenticular (fara a face uz de computer), devine un obiect misterios greu recognoscibil. Brazdele grele de riduri pliate ca straturile geologice sustin o libelula cu aripi lucind in soare. Sokurov ne invata a muri; trecerea lenta a sufletului in alta dimensiune schimba perceptia timpului si a spatiului: acestea incep sa devina mai putin importante. Este posibil asa ceva in cinema? Este ceea ce operatorul Aleksei Fedorov, aflat la debut, realizeaza in filmul regizorului.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.