Dialog cu vegetalul

Pe cat de rare sunt acum expozitiile personale de sculptura - si ca orice lucru rar, mai pretioase si mai bine primite in peisajul artistic romanesc, pe atat de mare este uneori surpriza pe care ne-o ofera artistul, odata cu iesirea sa temporara din claustrarea atelierului pentru a se lasa privit si judecat in galeria deschisa tuturor.
Se intampla, din pacate, din punctul meu de vedere, ca sculptori ajunsi la varsta senioratului sa nu fi deschis decat una sau doua expozitii personale, de-a lungul intregii lor activitati. Din pacate, pentru ca sculptura, privita des, ca si muzica buna ascultata constant, ne-ar ordona mintea si ne-ar face mai sensibili la tot ce ne inconjoara. Daca de pictura, de teatru, de film si de literatura avem parte mai des, sculptura si muzica adevarata raman doua arte mai rar prezente in vietile noastre, din motive stiute in parte si a caror expunere ar cere mult mai mult spatiu.
O expozitie personala de sculptura si tapiserie, creatii ale aceluiasi artist, reprezinta un eveniment inca si mai rar decat o expozitie de sculptura si desen, de pilda, sau de sculptura, pur si simplu. Bucuria aceasta ne-a oferit-o pana de foarte curand, timp de zece zile, Ioan Deac Bistrita, la Galeria Simeza. Nascut in 1940 si absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", la clasa de sculptura a lui Boris Caragea, Ioan Deac Bistrita are o bogata activitate de simpozion. Lucrari monumentale realizate de el in tabere de creatie sunt amplasate in numeroase localitati din tara si din strainatate. Trei sculpturi in piatra se afla, alaturi de alte peste doua sute, in poienile de vis ale Magurei Buzaului. Multi ani la rand, Ioan Deac Bistrita s-a implicat, alaturi de alti confrati, in organizarea unei manifestari artistice bucurestene cu o traditie de peste trei decenii: Salonul de sculptura mica. O expozitie personala n-a mai deschis insa de 28 de ani, cea de la Galeria Simeza fiind a doua din intreaga sa cariera.

---

Despre autor: