Muzica populara, atmosfera de parastas si limba de lemn versus campanii de informare, mindrie si bani dati pentru nume sonore. Ponturi de fiesta.

Oamenii din industria publicitatii si branding ar reimpacheta in cu totul alte straie 1 Decembrie romanesc, daca le-ar sta la indemina. Iar istorici si antropologi traseaza paralele cu zile nationale din alte vremuri, intr-o ancheta realizata de „Cotidianul".

Fara gargara si parastas

Primul lucru de care s-ar scapa Serban Alexandrescu, director de creatie la Headvertising, este inflamarea sentimentului national. „Totul are aspectul unui parastas. Ar trebui sa sarbatorim, si nu doar sa «comemoram», ar trebui sa se intimple chestii vii si nu doar depuneri de coroane. Ar trebui sa mirosim si altceva decit paltoane parfumate cu tamiie si naftalina." Alexandrescu mai crede ca evenimentul ar trebui depolitizat si mutat mai indoor: „Mai putine discursuri si mai multi megawati pe strazi sau in sali". Si Stefan Liute, director de strategie la Grapefruit, pledeaza pentru renuntarea la limba de lemn, festivismul excesiv si la morga actuala, in schimbul unui eveniment mai uman, mai firesc si mai apropiat de cei despre care se presupune ca ii reprezinta. Mihai Coliban, fostul director de la Lowe, actualmente freelancer, s-ar lepada de tot: „Ma uit pe programul oficial comunicat de Primaria Municipiului Bucuresti. Doua ore si jumatate de muzica populara in Piata Universitatii? Are you kidding me? Ne-am intors in 1984 si nu mi-am dat eu seama? In pauza, Ovidiu Lipan Tandarica va chinui niste tobe, pina ce un alt ex-simbol politic al unor vremuri de mult trecute, trupa Phoenix, ii va nauci pe bucuresteni. In piata vor fi citeva sute de nostalgici de virsta mea si peste. Traditionalismul romanesc nu va muri decit o data cu cei care-l reprezinta".

Ponturi aniversare

Intrebarea pe care o ridica Ioana Manea, director strategie&creatie Loco Branding &Communication, cind propune solutii pentru revigorarea Zilei Nationale, este: „Citi romani simt ca 1 Decembrie e, intr-un fel, si ziua lor de nastere? As schimba tot ce nu contribuie la atingerea acestui obiectiv", transeaza ea. „As incepe cu educatia istorica a publicului tinar si nu numai: cei care n-au apucat inca sa invete, precum si cei care au fost obligati sa invete o istorie strimba ar trebui sa afle ce date istorice marcheaza viata poporului. As continua apoi cu un referendum: sa ne alegem toti, care dintre respectivele date ne fac sa ne simtim mai mindri. Principiile de organizare ar fi probabil mai clare - cind ai un popor informat si mindru de sarbatoarea sa, bucuria e sincera, fireasca si fara festivism rigid", spune Manea. Stefan Liute s-ar opri la 1 Decembrie, dar s-ar concentra pe relevanta locala a evenimentului, „pe manifestari publice care sa implice participarea autentica si neregizata a cit mai multor cetateni. L-as promova demonstrind publicului ca 1 Decembrie e un moment mai important decit se crede". Iar Serban Alexandrescu gaseste scaparea in importanta sumelor investite: „L-as organiza cu nume sonore, chiar daca n-ar fi neaparat romanesti, cu bani, si nu doar cu bune intentii si obligatii politice. As demara la inceputul lui septembrie, si nu doar de la mijlocul lui noiembrie. Ar fi usor de promovat daca ar avea suficiente atractii tari pe afis".

Curat neconstitutionala

Exista motive bune pentru care sarbatorirea Zilei Nationale nu trebuie sa se petreaca pe 1 Decembrie, in opinia istoricului Neagu Djuvara. „Nu e bine ca o tara sa schimbe, la fiecare modificare a regimului, si sarbatoarea nationala. Apoi, nu e adevarat ca 1 Decembrie ar fi simbolul unirii tuturor romanilor. Doar Transilvania si Banatul au cerut la acea data unirea cu tara. Constitutional, aceasta data ar trebui sa fie 24 decembrie", argumenteaza acesta. Djuvara pledeaza, in schimb, pentru o data mai veche, 10 mai. „Atunci, defilarea era o bucurie pentru toata lumea. Parca mai vad inca pe Bulevardul Regina Maria copii calare si in uniforma de la Regimentul 4 Rosiori. Pe 1 decembrie, bietii elevi ingheata cu orele pe-afara, oficialilor le ies vapori din gura la cuvintari. Degeaba faci o emisiune de televiziune, ca nu se misca poporul", constata istoricul.

Bucurii impartite

Secventa „10 Mai, 23 August, 1 Decembrie" constituie, in opinia antropologului Vintila Mihailescu, o expresie semnificativa a atrofierii sarbatorii nationale, acesta fiind de parere ca doar prima putea fi cu adevarat numita astfel. „Inventata recent, ca si natiunea, de altfel, era o zi pe care o sarbatorea neamul, gindindu-se cu drag la tara si la rege care, la vremea aceea, erau pentru foarte multa lume motiv de sarbatoare si de bucurie", spune Mihailescu. Din 23 August ramine doar elementul de sarbatoare, noteaza directorul Muzeului Taranului Roman, „una oficiala, vizibila, explicita, dar mai ales una furisata, implicita, a celor care repetau pentru parada oamenilor muncii, avind astfel ocazia sa scape de serviciu si sa se intilneasca apoi la o bere. Era o zi libera, sarbatorita de toata lumea, chiar daca nu se gindea cu drag la tara si la conducator". Cit despre 1 Decembrie, Mihailescu apreciaza ca nu este nici sarbatoare, nici nationala: „La tara se gindesc doar politicienii, iar de sarbatorit, privatizatii n-au timp, iar bugetarii se pregatesc de «adevaratele» sarbatori, cele de Craciun si de Anul Nou. In plus, minoritatile nu prea au motive de bucurie nationala".

Bune si rele

Punctul cel mai tare si cel mai previzibil totodata al lui 1 Decembrie, invocat de Stefan Liute, este ziua nelucratoare, urmat de prilejul sarbatorii. „Punctele slabe sint festivismul si ignoranta. La amenintari intra uitarea si transformarea intr-o forma fara fond", spune Liute. Si Ioana Manea considera pozitiv ca avem de sarbatorit o data „care are o legatura esentiala si profunda cu insasi identitatea noastra nationala". La minusuri, Manea pomeneste sezonul rece, precum si festivismul „mai mult sau mai putin rosu care nu ne-a trecut nici dupa 15 ani. Sarbatorim rigid, din obligatie, nicidecum din mindrie sau bucurie". O completeaza Serban Alexandrescu, la capitolul puncte slabe: „O traditie nu prea indelungata, cel mai tembel moment din calendar in care te poti gindi sa faci un gratar in dosul curtii sau pe peluza vilei, o slaba constientizare a semnificatiei si a importantei evenimentului sarbatorit, o populatie postcomunista cu instincte de bursuci hibernanti".

Soldati in prezervative Legat de faptul ca 1 decembrie este si ziua mondiala anti-SIDA, Stefan Liute spune ca ar lega acest eveniment de sarbatoarea nationala a romanilor „in momentul in care se va descoperi vaccinul anti-SIDA, iar pe 1 decembrie se va celebra si acest eveniment. Bineinteles, as asocia totul cu o campanie de vaccinare anti-SIDA la nivel national. Daca asa ceva ar putea avea loc, atunci ar fi un gest care ne-ar transforma, obiectiv, intr-un popor mai sanatos si mai puternic". Pe de alta parte, Mihai Coliban ar face „o mare defilare de soldati imbracati in prezervative" pentru a impaca cele doua evenimente. „Scuze, asta n-are cum sa se intimple decit peste 80 de ani, cind Romania va fi cu siguranta paradisul liberei exprimari", revine Coliban.

Manele patriotice in Buftea Serban Alexandrescu vede ca amenintare la adresa insufletirii nationale de pe 1 Decembrie „concurenta abila si tele-amplificata din Buftea, care va hipnotiza poporul cu manele patriotice si coruri compuse din starlete de telenovele". In acelasi timp, Alexandrescu catalogheaza aniversarea anuala a postului PRO TV, care coincide cu Ziua Nationala, drept un prilej pentru „«concertul» cacofonic, insa destul de popular, dezlantuit de sarbatorirea descalecarii «copilului» lui Adrian Sirbu in mentalul colectiv romanesc". Creativul de la Headvertising spune ca desi sarbatoarea din Pache Protopopescu tintuieste poporul in case, organizatorii Zilei Nationale „ar avea de invatat de la cei ai PROTViadei, cel putin pina cind i-ar egala ca popularitate a evenimentului".