Oamenii care livreaza rezultate si sunt capabili sa progreseze mai rapid sunt sufletul unei companii. Specialistii in resurse umane le spun "talente", iar organizatiile incep sa ii trateze in mod distinct in raport cu majoritatea angajatilor. In Roma
Oamenii care livreaza rezultate si sunt capabili sa progreseze mai rapid sunt sufletul unei companii. Specialistii in resurse umane le spun "talente", iar organizatiile incep sa ii trateze in mod distinct in raport cu majoritatea angajatilor. In Romania insa, managementul talentelor este inca la inceput.
Companiile autohtone au "intr-o foarte, foarte mica masura" o politica de management al talentelor, crede Adrian Stanciu, consultant si partener la Ascendis. El a observat ca exista din ce in ce mai multe firme care vorbesc despre talente, fapt pe care-l considera pozitiv, dar sunt foarte putine cele care chiar pun in practica. "Pentru majoritatea, subiectul se limiteaza la planuri de succesiune", apreciaza Stanciu. El crede ca, de regula, organizatiile vorbesc despre atragerea talentelor "pentru ca asa da bine", chiar daca au si programe de la corporatie intitulate astfel. "Paradoxal, isi pun oamenii intr-o jacheta stramta de reguli si proceduri, ii conduc prin forta, presiune si dictat si apoi se mira candid cand aceia sunt nemultumiti si pleaca", ne spune Stanciu.
Indiferent de pozitia lor in companie, oamenii care livreaza rezultate si au potential de a urca mai rapid decat majoritatea sunt denumiti "talente" in activitatea de resurse umane, arata Csaba Gergely, Commercial Group Work Stream Leader, Coca-Cola HBC, in cadrul unei prezentari desfasurate la ultima intalnire a HR Club, ce a avut ca tema "Cele mai bune practici in retentia talentelor". Talentele contribuie exceptional la atingerea obiectivelor organizatiei. Stanciu observa ca adesea denumirea de talent acopera tot spectrul de tipologii si competente. Pe de o parte, se utilizeaza o descriere maximala care priveste persoanele dotate exceptional, nativii, cei daruiti de natura, iar, pe de alta parte, exista o descriere minimala, dar surprinzator de frecventa in organizatii, care priveste pe toata lumea, in ideea ca principalul capital al firmei e cel uman. El considera ca ambele descrieri sunt nepotrivite cu subiectul managementului. Prima pentru ca nicio organizatie nu poate prospera daca se bazeaza pe utilizarea unei resurse naturale atat de deficitare si imprevizibile, a doua pentru ca nu se poate face managementul a ceva decat in detrimentul a altceva. Nu poti conduce talentele daca toti sunt talentati. "O definitie buna, pragmatica, cred ca ar trebui sa se refere la persoanele-cheie din companie, acei oameni de perfomanta carora compania depinde in mod special. Daca ne-am ghida dupa legea lui Vilfredo Pareto, atunci ei ar fi probabil nu mai mult de 20-30% din populatie", apreciaza Stanciu. Gergely vede o mica diferenta intre un talent si un om-cheie. El crede ca talentul poate sa creasca mult mai repede si mult mai mult fata de un angajat-cheie. Important este insa ca un intr-un post-cheie sa fie un om-cheie si estimeaza ca, intr-o companie, cel mult 10% din angajati s-ar putea incadra in profilul de talent.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.