Cei care spun ca Traian Basescu nu este un presedinte echidistant se pripesc. Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat ca seful statului isi prepara echidistanta dupa o reteta originala.

Sint citeva cazuri notorii care pot ilustra ca, in timpul mandatului sau de presedinte, prestatia lui Traian Basescu a urcat pe scala echidistantei. Sa inventariem citeva exemple.

Mai intii: relatia cu Biserica Ortodoxa Romana. Cind era primar, Traian Basescu a avut o relatie pe alocuri contondenta cu institutia BOR. E notorie opozitia pe care primarul general al Bucurestiului a manifestat-o fata de pretentiile BOR, care contrariau bunul-simt, de a primi un anume spatiu pe care sa inalte Catedrala Mintuirii Neamului. Cind a devenit presedinte de stat, partitura s-a schimbat. Dupa imbratisarile din Parlament de la investitura ca presedinte si dupa soaptele pe care si le-au spus unul altuia, dar mai ales dupa ce anumite dosare de Securitate ale inaltilor ierarhi incepusera sa faca vilva in presa, Traian Basescu a pledat pentru mai multa intelegere in cazul preotilor. Apoi, ca umil si pacatos presedinte de tara, s-a rugat pentru sanatatea lui Teoctist in ziua in care acesta implinea 20 de ani de cind conduce BOR. Sa nu se inteleaga gresit: nu notez cu plus sau cu minus atitudinea presedintelui Basescu fata de complicata problema numita BOR. Constat doar o evidenta detasare interesata, o „neutralitate" cautata, plina de disponibilitate.

Alt caz: Adrian Nastase. Ras, tuns, frezat si aproape demonizat in campania electorala de catre Traian Basescu. Dupa, ca presedinte al tuturor romanilor, seful statului a subliniat ca nu mai poate spune sub nici o forma ce a spus despre rivalul sau si, zice gura tirgului, l-ar fi incurajat pe fostul premier sa ramina in PSD macar pe post de „sperietoare" pentru alti social-democrati. Al treilea caz: in vara aceasta, tot ca presedinte echidistant, dupa ce a mers la scoala de vara a PD, a ajuns si a facut show si la Scoala de vara a Tineretului Social Democrat. Nu mai departe de acum doua zile, s-a consumat un alt caz de detasare prezidentiala. Interpretind impecabil rolul „echidistantului", presedintele Romaniei a spus ca va semna in mod cert decretul de revocare din functie a ministrului Gh. Flutur. Plusind, ca un mare actor politic, Traian Basescu s-a aratat deranjat doar de indecizia premierului Tariceanu de a nu desemna un succesor al lui Flutur.

Doua observatii sint obligatorii. Faptul ca Traian Basescu va aproba demisia lui Gh. Flutur era previzibil. Asta dovedeste, paradoxal, si mai tare decit un eventual refuz al presedintelui, ca acesta nu e deloc deranjat de ce face Gruparea Stolojan-Stoica, ba dimpotriva, si ca e perfect constient si multumit de tactica „platformistilor" liberali. Apoi, chiar daca una dintre granitele inviolabile ale echidistantei lui Traian Basescu este PD si chiar daca, de la un punct incolo a fi echidistant e o problema falsa, seful statului se foloseste tot mai des de aceasta idee pentru a puncta in beneficiu propriu. In acest sens, a fi echidistant nu e deloc contradictoriu cu a fi un presedinte-jucator.