Fiica lui Ceausescu a fost condusa pe ultimul drum atit de politicieni actuali si fosti nomenclaturisti, cit si de oameni simpli, nostalgici ai comunismului.

Un sir de bodyguarzi flancheaza intrarea in Biserica „Sfintul Elefterie Mic". In pridvorul lacasului de cult, citiva apropiati ai familiei Ceausescu fac conversatie, cu ochelari fumurii trintiti pe ochi. Este printre ei si Serghei Mizil, fiul fostului nomenclaturist Paul Niculescu-Mizil, si Gino Iorgulescu. In biserica se afla deputatul Lucian Bolcas, senatorul George Copos, Madalin Voicu, omul de afaceri Peter Imre, fostul ministru de Externe Stefan Andrei, fostul viceprim-ministru comunist Ion Dinca, Paul Niculescu-Mizil, Ion Ceausescu, fratele dictatorului. Zeci de oameni simpli, care ar dori si ei sa intre in biserica, sa o vada pe Zoe, ii privesc pe cei dinauntru cu invidie. In asteptare, prin multime curg insa povestile cu securisti si nomenclaturisti. Multi dintre cei care le rostesc sint oameni in jur de 60 de ani, adica aproximativ de-o etate cu fiica dictatorilor. Oameni care si-au trait tineretea avind-o ca simbol al bunastarii absolute, apoi al decaderii dramatice.

„O persoana liberala"

De la Institutul de Matematica, la care Zoe a lucrat pina la Revolutie, au venit aproape toti fostii sai colegi. Cu altfel de amintiri despre ea decit restul lumii. Sint oamenii care au vazut „fata umana" a Zoei, care, in 1990, a fost reangajata pentru citeva saptamini si concediata imediat dupa. „A fost o persoana liberala in gindire, constructiva si foarte populara", evoca Adrian Constantinescu. „Ceea ce se stie mai putin despre ea este ca era foarte credincioasa. Tinea toate posturile", spune el.

Incinerare secreta

Tocmai de aceea dorinta Zoei de a fi incinerata, si nu inmormintata crestineste a mirat pe multi dintre cei care o cunosteau. Oricum, nimeni nu i-a putut vedea chipul, sicriul fiind inchis. Asa cum nimeni nu a putut vedea cum sicriul e coborit la incinerare. Pentru a evita multimea, la crematoriul Vitan-Birzesti, familia a ales sa nu-l mai expuna in sala cu flori, ci sa-l duca direct la subsolul unde se afla cuptorul. Spre nedumerirea celor prezenti. „Puteau macar sa ne spuna", a exclamat Ion Dinca, multumit totusi ca avea cui povesti despre cum a fost condamnat pe nedrept pentru subminarea economiei nationale.