Ceea ce se intampla azi in CSAT e o chestiune de siguranta nationala. I se spune siguranta energetica dar, la fel de bine, i s-ar putea spune siguranta populatiei sau, si mai simplu, pretul iernii. O iarna democratica si, nu-i asa, europeana, prima n
Ceea ce se intampla azi in CSAT e o chestiune de siguranta nationala. I se spune siguranta energetica dar, la fel de bine, i s-ar putea spune siguranta populatiei sau, si mai simplu, pretul iernii. O iarna democratica si, nu-i asa, europeana, prima noastra iarna europeana, in care, de necrezut, o mare parte a romanilor se pregatesc sa dardaie de frig. Nu pentru ca n-ar fi gaze sau pentru ca presiunea lor ar fi scazuta. Dimpotriva chiar, presiunea a crescut enorm, dar nu cea a gazelor, ci a pretului lor, care a ajuns sa ne arda la buzunare. In urma cu doua saptamani, cand semnalam pentru prima data paradoxul primei noastre ierni europene, cerand interventia presedintelui Basescu, au aparut destule voci care s-au grabit sa spuna ca, fiind economie de piata, nici seful statului si nici altcineva nu se poate amesteca in bucataria energetica privata. Cu alte cuvinte, baietii destepti puteau face ce vor in continuare, unii ascunzandu-se in spatele austriecilor de la OMV, altii dand credit absolut Petromului si tuturor intermediarilor prin care trece, de fapt, gazul pana in casele noastre. Iata insa ca, presedinte jucator cum s-a declarat, Traian Basescu se amesteca si in ciorba marilor afaceri cu petrol si gaze, facand-o, cum s-ar zice, spontan si populist. In realitate insa, iata ca aflam ca inca din primavara anului curent, la DNA se foarfeca la sange un voluminos dosar energetic, care are deja peste 1000 de file. Se afla acolo nu doar controversata privatizare a Petrom, inclusiv faimoasele clauze confidentiale, dar si mai toate increngaturile care leaga cu fire de aur afacerile din sobele si caloriferele noastre cu termocentralele de la Turceni si Rovinari, pentru a ridica pretul, vorba aia, pe culmile progresului si bunastarii unei maini de smecheri. Asa se face ca taman in iarna devenirii noastre europene ne trezim ca lumea iese in strada ca sa protesteze impotriva frigului din case si a pretului care striveste populatia. Iar aici nu e vorba doar de episodul din Zabrauti, ci si sau mai ales de pozitia ferma a marilor confederatii sindicale, care au denuntat public cresterea nejustificata a tarifelor. Si nici n-am intrat inca in decembrie, nici n-au sosit gerul si zapada! In schimb, sosesc primele facturi din sezonul rece, scumpite a treia oara in acest an si revarsandu-se ca de fiecare data in pretul alimentelor si chiar al productiei. O fi devenit oare o chestiune de siguranta nationala?
Despre autor:
