Sindromul austeritatii post-aderare loveste Polonia

Aderarea la Uniunea Europeana - cu masurile de austeritate implicite - nu favorizeaza stabilitatea politica in noile state membre * Dupa Ungaria, unde ecourile violentelor manifestatii de strada abia s-au stins, a venit randul Poloniei sa se teama de explozii sociale * Aflat la putere de numai un an, guvernul Kaczynski navigheaza din criza in criza * Si se afla intr-o ingrijoratoare scadere
de popularitate, dupa cum demonstreaza rezultatele alegerilor locale, desfasurate duminica trecuta
O guvernare dificila
Polonia - o tara cu 40 de milioane de locuitori - a fost primita in UE la 1 mai 2004. Ceea ce a urmat se stie. O grava criza sociala provocata de "alinierea preturilor" la cele practicate in celelalte state ale "Uniunii Europene". Si un proces de austeritate fara precedent, menit sa faca Polonia compatibila, ca rata a inflatiei, cu adoptarea monedei unice "euro". Doua "furci caudine" prin care va trece si Romania imediat dupa 1 ianuarie 2007. Primele rezultate ale integrarii s-au observat la alegerile parlamentare din septembrie 2005: doar 40% dintre polonezi s-au mai prezentat la urne, dezamagiti total de "pretul aderarii". Partidul "Legii si al Justitiei" (PIS) - al gemenilor Lech si Jaroslaw Kaczynski - a castigat atunci circa o treime din voturi. Fratii Kaczynski promoveaza viziunea generalului De Gaulle cu privire la o "Europa a natiunilor", preferand-o conceptului de "Federatie europeana", condusa de undeva de la Bruxelles si Strasbourg, spre care se indreapta acum UE.
In urma votului din septembrie 2005, Partidul "Legii si al Justitiei" (PiS), a alcatuit in mare graba un "guvern minoritar". Timp de opt saptamani, "PiS" a incercat sa puna bazele unei mari coalitii cu al doilea partid din Polonia, "Platforma Cetateneasca" (PO). Formatiunea, condusa de Donald Tusk, este binecunoscuta pentru vederile sale pro-europene.
Cu toate eforturile fratilor Kaczynski, proiectul "marii coalitii" din Polonia s-a prabusit din cauza intransigentei cu care liberalii au sustinut planul de austeritate extrem de sever solicitat de UE. Conservatorii condusi de fratii Kaczynski erau constienti de consecintele pe care le poate avea in plan social introducerea unor masuri atat de radicale.
In cele din urma, Partidul "Legii si al Justitiei" s-a vazut silit sa se alieze cu alte doua formatiuni mai mici, cunoscute pentru linia lor nationalista. "Partidul Auto-Apararii" (SRP), condus de Andrzej Lepper, care obtinuse 12% in septembrie 2005, si partidul national, ultra-religios, "Liga Familiilor Poloneze" (LPR) - condus de Roman Giertych - care obtinuse 7% din sufragii.
"SRP" si "LPR" s-au dovedit, curand, singurele sustinatoare ale guvernului minoritar polonez in Sejm (Parlamentul polonez). Dar, dupa cateva luni de concordie, cele doua formatiuni s-au declarat nemultuminte de rolul relativ minor pe care il aveau in luarea deciziilor.
"Partidul Auto-Apararii Fermierilor", condus de Andrzej Lepper, este cunoscut in Polonia pentru organizarea marilor manifestatii anti-UE, impotriva "privatizarilor" frauduloase si a planului de austeritate. De aceea "Partidul Auto-Apararii" este socotit o "piatra de moara", cand vine vorba de guvernare si relatii cu Uniunea Europeana, atacand coruptia si mizeria generalizata din tara. "Auto-Apararea" are inclinatie specifica catre actiuni sociale de mare anvergura, derulate intr-o atmosfera nationalista, la care Lepper a reusit treptat sa capitalizeze nemultumirile unor largi categorii de polonezi: muncitorii si somerii, clasa mijlocie (micii intreprinzatori ingrijorati de concurenta "strainilor"), fermierii (care se vad alungati de pe piata de concurenta produselor occidentale).
Euro-scepticii
s-au dat cu Bruxelles-ul
Pentru a evita alegerile anticipate, "PiS" a semnat, in mai 2006, un acord de coalitie cu "Partidul Auto-Apararii" si cu "Liga Familiilor Poloneze". O decizie care i-a ingrijorat, initial, pe responsabilii de la Bruxelles. Acestia au constatat, insa, ca, aproape imediat dupa ce au fost cooptate la guvernare, cele doua formatiuni si-au temperat simtitor discursul anti-european. Chiar cu riscul de a-si indeparta o parte din electorat - remarca, in primavara, "Radio Polonia".
Semnalul cel mai clar: devenit vice-premier si ministru al Agriculturii, Andrzej Lepper, liderul "SRP", a dat asigurari Bruxelles-ului ca nu va mai solicita re-negocierea "Tratatului de Aderare", asa cum amenintase in campania electorala. La "Radio Polonia", Lepper a declarat: "Este crucial ca noi sa luptam, pentru termenii aderarii cei mai buni, in favoarea fermierilor polonezi. Dar si sa luam in considerare intereselor celorlalte 25 de state membre." Spre stupoarea generala, populistul Lepper a colaborat excelent cu structurile europene in chestiunile legate de agricultura, fiind catalogat de birocratii de la Bruxelles drept un politician "pragmatic si profesionist".
Transformarea este dictata, in primul rand, de considerente economice. Din acest punct de vedere, Polonia depinde enorm de Uniunea Europeana. Si, mai ales, de Germania. Circa 75% din exporturile poloneze merg catre tarile Uniunii. In timp ce 60% din importurile Poloniei provin din Germania.
Performante economice si costuri sociale
Cei doi frati Kaczynski - Lech (presedintele Poloniei) si Jaroslaw (fost, pana recent, prim-ministru) - au o misiune dificila. Ei incearca sa implementeze un plan de austeritate, solicitat de UE, fara sa provoace reactii de strada asemanatoare celor din Ungaria. In discursul de inaugurare din iulie a.c., Jaroslaw Kaczynski declara ca obiectivul guvernului sau este o "reducere a deficitului bugetar" cu 30 de miliarde de zloti, adica cu circa 10 miliarde de dolari. Aceasta este o conditie sine-qua-non in vederea adoptarii de catre Polonia a monedei unice "euro".
Presedintele Lech Kaczynski a subliniat rolul Poloniei in epoca globalizarii, intr-o scrisoare publicata de editia jubiliara a lui "Polish Market", cea mai importanta publicatie financiara din Polonia. Lech Kaczynski scria: "Polonia este natiunea cu cel mai mare potential economic din Europa de Est. Numerosi investitori din UE, dar si din alte tari au observat oportunitatile de investitie din Polonia. O politica economica mult mai prietenoasa fata de acesti investitori straini constituie o prioritate a autoritatilor actuale. A construi o imagine internationala favorabila Poloniei si a incuraja investitiile constituie o obligatie de stat."
La un an de la preluarea puterii, conservatorii condusi de gemenii Kaczynski se pot lauda cu performante economice remarcabile, inclusiv o crestere generala de 5 la suta. Polonia se afla in fruntea listei noilor tari admise in UE din punct de vedere al investitiilor straine directe (FDI, Foreign Direct Investment). Potrivit companiei de consultanta internationala "A.T. Kearney", Polonia este a cincea natiune de pe glob in materie de investitii, inregistrand o crestere anuala de 9,8% la investitii.
Insa, in conditiile reducerii fortate a deficitului bugetar cu 10 miliarde de dolari, si in Polonia au fost adoptate masuri economice extrem de impopulare. Exact ca in Ungaria. Pentru a deveni noua "stea" a Uniunii Europene, Polonia nu a mai reusit sa mentina o "balanta" a raporturilor dintre cei bogati si cei saraci. Mai ales ca noii investitori straini au solicitat - dupa cum era de asteptat - o amputare serioasa a programelor sociale.
Conflicte
in coalitia poloneza
Neintelegerile au izbucnit in coalitia de la Varsovia pe 2 septembrie 2006, cand s-a discutat bugetul pentru anul viitor. In acea zi, premierul Jaroslaw Kaczynski a declarat presei ca nu va ceda presiunilor celor doi vicepremieri, Andrzej Lepper si Roman Giertych, deoarece nu doreste sa compromita planul de austeritate solicitat de UE.
Vice-premierul Andrzej Lepper ("Auto-Apararea") solicitase ca bugetul pe 2007 sa prevada o crestere importanta a salariilor functionarilor publici din Sanatate si Invatamant, o indexare pentru pensionari si pentru persoanele cu dizabilitati, o asigurare pentru fermierii polonezi confruntati cu concurenta produselor din tarile UE - si subsidii pentru benzina si motorina consumate in agricultura. In plus, Lepper a mai subliniat ca partidul sau nu primise posturile strategice in guvern, care ii fusesera promise. El a avertizat coalitia ca, daca solicitarile "Auto-Apararii" nu erau satisfacute, partidul sau nu va sprijini in Parlament proiectul de buget pentru 2007. Fara sprijinul celui mai mare partid din coalitie, conservatorii condusi de fratii Kaczynski nu puteau rezista la guvernare. Situatia a devenit critica cand si cel de-al doilea vice-premier, Roman Giertych ("Liga Familiilor Poloneze", LPR) a solicitat, la randul sau, o crestere cu 7% a salariilor profesorilor, avertizand ca, daca aceasta cerere va fi respinsa, formatiunea sa se va retrage din guvern. Conservatorii nu au cedat santajului. Ei au amenintat, la randul lor, ca, daca proiectul de buget nu va fi inaintat Parlamentului pana la sfarsitul lunii septembrie, coalitia va inceta sa mai existe.
Guvernul de la Varsovia a avertizat Comisia Europeana ca Polonia nu se va putea incadra, in 2007, in limitele deficitului recomandat de UE, de numai 30 de miliarde de zloti (10 miliarde de dolari). O estimare mai realista situandu-se in jurul valorii de 240 de miliarde de zloti, adica la 78 de miliarde de dolari.
Pe de alta parte, la 15 septembrie, vice-premierul Andrzej Lepper (liderul partidului nationalist "Auto-Apararea Fermierilor") a criticat dur expedierea altor o mie de militari polonezi in Afganistan. Contingentul urma sa sustina trupele NATO (americane, britanice si canadiene) din Afganistan incepand din februarie 2007. La "Radio Polonia", Lepper a declarat: "Aceasta misiune suplimentara ne va costa 340 de milioane de zloti, adica 110 milioane de dolari, in plus. Bani pe care i-am putea folosi mult mai bine pentru pensionari, someri si sistemul de sanatate."
Ministrul Apararii, Radoslaw Sikorsky - membru marcant in "American Enterprise Institut" (AEI) fieful neconservatorismului din SUA - a trimis trupele poloneze in Afganistan, fara sa mai ceara aprobarea Coalitiei, pentru a evita orice fel de discutii. El a explicat la "Radio Polonia": "Suntem printre cei care am luat hotararea de a trimite forte NATO in Afganistan. Ne simtim responsabili de succesul acestei misiuni."
La randul sau, presedintele Lech Kaczynski a declarat: "Suntem prezenti in Afganistan si Irak. Suntem si vom fi prezenti intr-un numar mare de locuri din Liban. Militarii polonezi se mai gasesc in Congo, pe Inaltimile Golan si in Balcani. Aceasta este politica Poloniei. Nu a inceput sub mandatul meu. Este o continuare a politicilor anterioare." Numai ca rolul incredintat fortelor poloneze din Afganistan marcheaza prima confruntare militara deschisa in care acestea sunt angrenate de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Iar sondajele de opinie arata o opozitie categorica a polonezilor fata de angajarea unor forte militare poloneze dincolo de granitele tarii.
Retragerea lui Andrzej Lepper din Coalitie
Solicitarile lui Andrzej Lepper tineau cont de dorintele electoratului "Partidului Auto-Apararii". Lepper nu se putea rupe de alegatorii sai, pentru a sustine - in mod neconditionat - un guvern complet nepasator fata de problemele sociale. La 19 septembrie, o scurta reuniune a liderilor coalitiei nu a rezolvat divergentele. Intalnirea a avut loc dupa ce, cu o zi inainte, Lepper solicitase public alegeri anticipate pentru 26 noiembrie. O zi mai tarziu, Lepper i-a acuzat pe conservatori ca incearca, pe cai laturalnice, sa-i convinga pe unii lideri ai "Auto-Apararii" sa-si "tradeze" echipa si sa voteze in Parlament alaturi de PiS. Marek Kucinski, seful grupului parlamentar "Dreptate si Justitie", adresase, de altfel, un apel public in acest sens.
La 22 septembrie, Andrzej Lepper a demisionat din guvern, renuntand atat la functia de vicepremier cat si la postul de ministru al Agriculturii. Retragerea "Partidului Auto-Apararii" din Coalitie a fost o lovitura grea pentru conservatori. Criza pe care fratii Kaczynski reusisera sa o evite din mai pana in septembrie 2006 parea acum iminenta.
Premierul polonez va scrie in "Rzeczpospolita" urmatoarele: "Dl. Lepper a ratat sansa unica de a participa la o buna guvernare, a ratat aceasta mare ocazie si si-a reluat statutul sau dintotdeauna de creator de crize."
"Liga Familiilor Poloneze" (LPR) a ramas, insa, la guvernare. La sfarsitul lui septembrie, primul-ministru Jaroslaw Kaczynski a declarat ca "PiS" va crea o alta coalitie, pentru a-si putea mentine majoritatea parlamentara. El a explicat: "Pastrarea puterii nu este obiectivul nostru. Dorim doar un guvern care sa schimbe actuala realitate din Polonia." Premierul nu a exclus, insa, posibilitatea organizarii unor alegeri anticipate, in cazul in care si aceasta tentativa avea sa esueze. La 25 septembrie a.c., "Partidul Polonez Taranesc" (PSL), care detine 25 de locuri in Parlament, si-a anuntat intentia de a se alatura noii coalitii de guvernare.
Tot atunci, s-a mai dezvaluit ca "PiS" ia in considerare introducerea unei noi legi electorale, care i-ar aduce o majoritate automata, "contra-atacand astfel tendintele spre instabilitate ale unei Polonii multi-partite".
Analistul Bartosz Weglarczyk, de la "Gazeta Wyborcza", comenta: "Este o totala eroare. Daca noi alegeri vor avea loc in noiembrie sau decembrie, ma astept ca participarea la vot sa fie de maximum 20 la suta."
Tentativa de mituire filmata cu camera ascunsa
Tensiunile de pe scena politica poloneza se amplifica la 27 septembrie, cand canalul de televiziune "TVN" difuzeaza o caseta incendiara, inregistrata cu camera ascunsa. Un politician experimentat, Adam Lipinski, de la "PiS", este surprins in timp ce incearca sa o mituiasca pe Renata Beger, de la "Auto-Aparare", pentru ca aceasta sa treaca la conservatori.
Liderii Partidului "Dreptate si Justitie" nu numai ca nu si-au cerut public scuze pentru incident, dar au si incercat sa-l minimalizeze, sustinand ca "migratia politica" este o practica curenta in toate tarile. Nu au reusit sa convinga si conscintele au fost imediate: liderul Partidului Taranesc Polonez (PSL), Jaroslaw Kalinowski, a suspendat tratativele cu "PiS" pentru o noua coalitie. In opinia sa, "banda Berger" era o actiune provocatoare, care punea Polonia in cea mai proasta lumina pe scena internationala.
La 3 octombrie, primul-ministru Kaczynski calca si el in strachini. Vorbind la Santierele Gdansk, premierul afirma nici mai mult nici mai putin: "Ori sunteti cu noi, ori sunteti cu ZOMO." ZOMO este abrevierea denumirii politiei paramilitare din epoca stalinista. La 11 octombrie, Kaczynski declara, in mai multe interviuri, ca "alegerile anticipate nu sunt o solutie buna pentru moment". Desi toate sondajele aratau ca polonezii sustineau ideea unor alegeri anticipate. Aceleasi sondaje avertizau, insa, ca "PiS" ar fi fost infrant in eventualitatea unui nou scrutin. Pentru a evita o asemenea eventualitate, conservatorii se vad nevoiti sa reia, la 13 octombrie, tratativele cu "Auto-Apararea" lui Andrzej Lepper. Patru zile mai tarziu, Parlamentul polonez respinge (cu 242 de voturi "impotriva", fata de 180 "pentru") o motiune de auto-dizolvare.
In acest timp, "PIS" ajunge la o intelegere cu "Auto-Apararea" lui Lepper. Acesta isi reia toate functiile in guvernul din care demisionase cu doar trei saptamani in urma.
Noua coalitie de trei partide detine in Sejm 230 de locuri, adica exact jumatate plus unu. Daca Partidul "Auto-Apararii" nu s-ar fi intors la guvernare, atunci, conform sondajelor, "PiS" s-ar fi situat pe locul al doilea, la mare distanta de "Platforma Cetateneasca" (PO), in preferintele alegatorilor in cazul anticipatelor. Primul-ministru Kaczynski a declarat, la "Radio Polonia", ca revenirea "Auto-Apararii" in guvern constituia cea mai buna solutie pentru Polonia. Altfel, iesirea din criza - a subliniat Kaczynski - ar fi fost o coalitie intre "PO" si "Alianta pentru Democratie" (partid post-stalinist), care ar fi intors Polonia spre trecut.
Sondajele aratau ca, in noua coalitie, "PiS" avea o sustinere populara de 30%, "Auto-Apararea "conta pe un 10% rural, iar "Liga Familiilor Poloneze" (LPR) mai aducea un 5%.
"Biroul Central
Anti-Coruptie"
si spionajul politic
Conservatorilor polonezi li se reproseaza si reflexele autoritare. Enorme controverse a starnit infiintarea "Biroului Central Anti-Coruptie", prescurtat CBA. Creatie a ministrului Justitiei, Zbigniew Ziobro, CBA aminteste, potrivit criticilor, mai degraba de trecutul totalitar decat de democratia europeana. S-a spus ca noua institutie "se va bucura de puteri sporite in lupta impotriva coruptiei". In realitate, CBA este o agentie de informatii, in toata regula!
Potrivit "Radio Polonia", "ofiterii CBA au toate puterile unui serviciu secret", obedient conservatorilor, care l-au creat. Intre altele, Biroului Central Anticoruptie are mandat sa monitorizeze toate conturile si tranzactiile bancare, sa intercepteze convorbirile telefonice si e-mail-urile, sa perchezitioneze locuintele, sa fileze si sa infiltreze agenti sub acoperire, sa instaleze camere secrete de filmat etc. Toate, sub lozinca "luptei impotriva coruptiei"!
Rezultatele investigatiilor CBA parvin, in primul rand, conducerii "PiS". Liderul "Platformei Cetatenesti", Jan Rokita, a criticat dur, la "Radio Polonia", programul derulat de CBA: "Ei sunt deasupra judecatorilor, politiei si inspectorilor financiari. Nu dau socoteala nimanui. Sunt stat in stat." Jan Rokita a adaugat: "Am propus si eu crearea unui Birou Central Anti-Coruptie in trecut. Dar intr-o forma constitutionala, cu operatiuni si sarcini limitate, care sa nu incalce drepturile omului", a continuat Rokita.
Criticii guvernuli de la Varsovia sustin ca actiunile CBA au inceput sa semene tot mai mult cu invazia securitatii pe vremea lui Stalin.
Se adanceste prapastia dintre bogati si saraci
Integrarea in Uniunea Europeana nu a adus, deocamdata, lapte si miere in Polonia. Dimpotriva. Somajul atinge circa 16%. Potrivit statisticilor, peste 20 la suta din populatie traieste sub pragul saraciei. Modificarea legislatiei poloneze - plina pana acum de legi protectioniste - risca sa inrautateasca situatia. Si sa sporeasca aversiunea populatiei fata de investitorii straini. Nu este de mirare ca "euroscepticismul" e in crestere, in ciuda progreselor economice. Progrese remarcabile, insa inca nu la nivelul cerintelor Uniunii Europene.
La 2 octombrie, UE a criticat Polonia pentru rata scazuta a privatizarii, dupa ce "Banca Centrala" de la Varsovia a anuntat ca, in primele noua luni ale anului, privatizarea a adus doar 162 de milioane de dolari. Obiectivul anuntat initial fusese de 1,42 miliarde de euro (1,79 miliarde de dolari).
In ultimii 16 ani - de la caderea comunismului - noua elita conducatoare de la Varsovia, care include sectiuni semnificative ale fostei birocratii de partid si de stat, a reusit sa acapareze, sub pretextul "privatizarii", cea mai mare parte din averea statului, adeseori prin mijloace frauduloase. Cel mai bogat polonez, proprietarul retelei de televiziune "Polsat", este Zygmunt Solorz, care are o avere personala estimata la peste 2 miliarde de dolari. Ceea ce il plaseaza pe locul 282 in topul revistei "Forbes" dedicat celor mai bogati oameni din lume. Prin contrast, cea mai mare parte a populatiei se zbate undeva in jurul pragului saraciei. Intr-o tara care, de doi ani, este membra a Uniunii Europene. Pentru polonezul de rand, nu se anunta prea curand zile mai bune. Planul de austeritate, obligatoriu in vederea adoptarii monedei unice "euro", risca sa depaseasca nivelul de suportabilitate. Constienti de acest pericol, guvernantii de la Varsovia refuza sa avanseze o data, chiar si aproximativa, pentru abandonarea zlotului. Spre marea nemultumire a responsabililor de la Bruxelles.
Controversa "euro"
Guvernul de la Varsovia sustine acum ca, inainte de adoptarea monedei unice, va fi necesar un referendum national. Comisia Europeana a primit cu indignare aceste declaratii. In opinia Bruxelles-ului, Polonia si-a asumat aceasta obligatie odata cu semnarea tratatului de aderare.
"Obligatiile stabilite prin tratat sunt clare: euro trebuie introdus imediat dupa indeplinirea criteriilor de convergenta" - a explicat purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger, citat de Rompres. Cand ar fi posibil acest lucru?
In opinia ministrului polonez de Finante, Zyta Gilowska, tara sa va indeplini criteriile de preluare a noii monede deja din 2009. Este vorba, in principal, de deficitul bugetar sub 3% din PIB. Acest lucru inseamna ca, teoretic, polonezii ar putea introduce euro in 2010-2011.
Zyta Gilowska este, insa, de parere ca intr-o problema atat de importanta nu ar trebui sa se ia o decizie fara consultarea cetatenilor. Data referendumului ar urma sa fie decisa de presedintele Republicii Polone. Iar acesta l-ar vedea in jurul anului 2010.
La Bruxelles au produs, insa, cu adevarat stupoare afirmatiile prof. Urszula Grzelonska, candidata dreptei la functia de presedinte al Bancii Nationale Poloneze. Ea a declarat pentru Agentia Reuters: "Nu sunt convinsa ca Polonia ar trebui sa treaca la euro, incep sa am indoieli din ce in ce mai mari. Intrarea in zona euro nu ar trebui hotarata prin referendum. Ea trebuie luata de experti." Intr-un alt interviu, acordat PAP, Urszula Grzelonska a insistat: "Daca este vorba despre euro, nu am o parere clara. Primesc din ce in ce mai multe informatii si deocamdata sunt indecisa - problema euro nu este atat de clara cum ar parea la prima vedere."
Cuvintele ei au generat o depreciere a zlotului si intensificarea vanzarilor la obligatiile de trezorerie.
Polonia traverseaza, acum, o perioada de mare instabilitate politica si sociala. Exact ca si Ungaria, seamana cu un "cazan in fierbere". Nici un guvern care implementeaza planul de austeritate nu are prea multe sanse sa supravietuiasca la putere un intreg mandat legislativ. Fie el de "dreapta" sau de "stanga". Alternanta nu ofera, insa, si alternative reale.

---

Despre autor: