Scanteistii din reteaua externa

legende. Mai ales a celor acreditati in Occident, la Londra, Paris, Berlin, Roma, Washington si din alte capitale ale lumii civilizate, considerata atunci "lumea de dincolo de zid". Zidul rosu, al lagarului comunist.
Deschidem noul capitol - "Scanteistii din reteaua externa" - cu "dosarul Rodescu". Un dosar greu, la propriu si la figurat. Un dosar complex ca si omul radiografiat intre copertele cu peste o suta de pagini de fise si referate de cadre, de note si referinte. Un dosar personal de cadre flancat de alte zeci de dosare de problema: dosare de protocol extern si intern, dosarele plecarilor in strainatate, dosarele notelor de convorbiri. Si, bineinteles, celebru "dosar albastru". Dosar in care figureaza angajamentul sefului protocolului, Liviu Rodescu, caruia colegii ii spuneau "Lordul" sau "Lordescu". De ce am inceput totusi cu dosarul Rodescu? Nu numai pentru ca Liviu Rodescu a fost unul dintre corespondentii VIP ai Scanteii, care a ocupat unul dintre cele mai vanate si invidiate posturi, cel de "corespondent la Londra". Sau pentru ca, la un moment dat, a fost seful Biroului de Relatii Internationale si seful Protocolului. Ci pentru faptul ca sotia celui care a fost Liviu Rodescu, iesit la pensie in 1982 si decedat in 2000, a tinut sa faca unele precizari in legatura cu o eventuala confuzie privind relatia sotului sau cu fosta Securitate. Relatie pe care doamna Elena Rodescu o vede una legala si obligatorie, prin natura functiilor ocupate de sotul sau la Scanteia.
"Sotul meu nu s-a intors in '76, ca urmare a defectarii lui Diaconescu"
- Asadar, doamna Rodescu, a fost sau nu a fost sotul dumneavostra ofiter acoperit al fostei Securitati pe vremea cat era corespondent permanent al Scanteii acreditat in Occident?
- In primul rand, eu m-am adresat ziarului Adevarul tocmai pentru a lamuri problema cu intoarcerea ziaristilor din Occident, despre care s-a scris recent. De aici, s-a pornit o confuzie, in care s-a mers pe ideea ca au trebuit sa revina in tara cei care au lucrat in strainatate (n.r. - in calitate de corespondenti de presa) sub acoperire. In felul acesta s-a creat confuzia ca toti cei veniti in mare graba erau ofiteri care lucrau sub acoperire in calitate de ziaristi, ceea ce nu este real, pentru ca Liviu Rodescu, sotul meu, nu s-a intors in tara in '76, ca urmare a defectarii lui Paul Diaconescu (n.r. - fost corespondent la Paris), ci s-a intors in '70, in iunie, la cererea lui, dupa sase ani de stat in Marea Britanie, lucrand ca si corespondent al Agerpres si al Scanteii, iar la intoarcere a fost numit in functia de redactor-sef la Lumea, revista de politica externa, unde a lucrat doi ani si ceva.
- A avut sotul d-voastra, in perioada cat a fost la post in Marea Britanie, vreo colaborare, benevola sau prin natura functiei, cu Securitatea, cu Securitatea externa, mai ales?
- Nu. Acolo, sigur ca erau intalniri in cadrul ambasadei cu obiective precise de lucru. Se comunica: avem o vizita din tara, se face o deplasare in cutare orase, se lanseaza un vapor in santierul de la Hull, locuri unde, sigur, presa romana trebuia sa fie prezenta. De asemenea, a trebuit tinuta legatura cu ziaristi din Marea Britanie care popularizau realizarile noastre din tara.
- Intrebarea noastra se referea la personalul sub acoperire din ambasada, personal al Departamentului de Informatii Externe al Securitatii, care putea sa incerce sa-l atraga pe sotul d-voastra in reteaua DIE...
- Nu, nu. Ei erau foarte bine organizati la Londra. Erau oameni de categorie superioara trimisi acolo. Erau oameni care cunosteau limba, erau oameni care nu trebuiau sa fie ajutati de ziaristi. Nu, din contra...
"Defectarea lui Iacobescu s-a petrecut cand eram la Londra"
- In perioada cat sotul d-voastra a fost la post, la Londra, in spionajul romanesc a avut loc o defectare de rasunet, cazul Iacobescu, un agent sub acoperire diplomatic din celebra retea Caraman, de la Paris, agent care a defectat fugind in Anglia, dupa ce asupra lui a planat suspiciunea ca ar fi fost recrutat fie de britanici, fie de americani. A afectat in vreun fel defectarea lui Iacobescu activitatea sotului d-vostra?
- Da, defectarea lui Iacobescu s-a petrecut cand eram noi la Londra. Am aflat ca Iacobescu a venit, a facut cumparaturi in Anglia, a cautat sa viziteze si a disparut. Dar noi eram acolo. El a disparut si noi am ramas in continuare, pana cand am cerut noi revenirea in tara, pentru ca era mult de cand stateam acolo. Sase ani era foarte mult. Despartiti de parinti... Copilul nu venea decat vara ca sa stea cu noi...
- Deci revenirea sotului d-voastra in tara, in '70, nu a avut nicio legatura cu defectarea lui Iacobescu, in '69?
- Nu, nu, nicio legatura. Iacobescu a avut functie la Paris, lucra la UNESCO. Iar el a facut aceasta iesire in Anglia, ca sa arate ca pleaca intr-un fel de vacanta, intr-un fel de documentare si in alte tari din afara Frantei. Si a spus ca de acolo pleaca in Italia. Era mult timp in care a fost cautat si prin Elvetia, si prin Italia, crezandu-se ca a avut un accident. Auzeam pe la diplomatii nostri, pentru ca fiecare era preocupat daca l-a gasit cineva pe Iacobescu. Ca, intr-un tarziu, sa se afle ca nu se mai intoarce. Si au plecat in America. Daca au plecat acolo, ma rog, e treaba lor. Deci, daca cineva ar fi avut calitatea de a fi deconspirat de catre acest Iacobescu, despre care am auzit ca a deconspirat masiv (n.r. - a fost o cumplita lovitura data retelei AntiNATO, condusa de Mihai Caraman, fapt care a condus la instituirea unei operatiuni speciale de vanare si asasinare a lui Iacobescu si a altor opozanti din vest, operatiune DIE/CIE cu vadit caracter terorist)... Sigur, eu nu pot sa intru in amanunte, sa spun niste lucruri care privesc Securitatea. E treaba lor: DIE, SIE, cum vreti sa spuneti, dar asta am auzit tangential. Tangential am auzit ca un functionar UNESCO, cu grad important la UNESCO, a defectat. A defectat!

---

Despre autor: