Gust minunat si o reteta uimitor de simpla . In Post, cine a zis ca nu poti manca bine si ca nu stii ce sa mai faci? Nu-i mare scofala!
Iarna, se face repede intuneric. Si cand trebuie sa mai faci si cumparaturi, parca-ti vine sa te lipsesti. Iti faci in gand inventarul frigiderului si-al camarii si, daca afli pe lista ceva ce poate fi preparat, esti gata cu masa. Ce-ti mai trebuie un drum pana la magazin?! Asta mi-a fost gandirea pana am intrat in scara blocului. Aici, ca de obicei, a trebuit sa astept liftul. Asteptare fatala!... Prin usa apartamentului de langa lift se insinua ticalos un miros minunat...
Cartofi prajiti! Da, dar nu oricum,... mai mirosea si a... altele, mai ticaloase, mai minunate! Doamne, ceapa prajita? Din cea inabusita bine, cu obrazul rumeniu?! Descopeream intr-una... Oh! Patrunde un miros de... mujdei cu otet?! Nu, asta e prea de tot! Narile-mi frematau ca ale unui ogar la adulmecat, stomacu-mi picura ceva... La foamea pe care o aveam, m-a cuprins un lesin usor. Cineva a coborat cu liftul si nu stiu daca i-am raspuns la salut. Stomacul... iar... si... mi-am revenit.
Am judecat repede si am sunat cu tupeu. In prag aparu vecina cu o furculita-n mana. I-am explicat, cu gatlejul uscat, ca vreau sa ma invete cum face cartofii prajiti.
In camara. Tuberculii de cartofi ascund provocari savuroase.