Malta lui Teoctist

Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a implinit joi, 16 noiembrie, 20 de ani de ingrijire a Gradinii Maicii Domnului, cum este supranumita Romania in lumea ortodoxa. Prea Fericitul Parinte Teoctist a tinut sa aminteasca faptul ca Biserica s-a confruntat si in trecut si astazi - cand este atacata cu inversunare de urmasii comunistilor ateisti - cu greutati pe care le-a depasit "cu harnicia preotilor, cu sprijinul si prezenta credinciosilor in toate problemele pe care aceasta le are de la parohie si pana la Patriarhie". "Doresc tuturor fratilor si surorilor crestini, de pe culmea aceasta a noastra, a slujirii mele de doua decenii in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane, sanatate, pace si credinta multa in Dumnezeu si Maica Domnului care ne vor ajuta sa trecem peste toate greutatile care se ivesc in calea noastra", a spus Patriarhul.
In cei 78 de ani de urmare a pasilor lui Dumnezeu pe pamant, 56 de arhierie si 20 de cand este Patriarh, Parintele Teoctist a vazut si a facut multe. Din faptele sale din ultimii 20 de ani se cunosc destule.
Minciuna informatorului si tainele Patriarhului
Parintele Patriarh a realizat pentru Romania ce nu au reusit trei presedinti post-decembristi: sa reuneasca Basarabia cu tara prin reinfiintarea Mitropoliei Basarabiei, atacata si ea peste Prut tot asa cum este lovita Biserica nationala dincoace de Prut; si din aceeasi directie. Alte fapte din aceasta perioada au fost denaturate cu armele dezinformarii, ca parte a aceluiasi <<razboi nevazut>>. Este deja clasica pentru observatorii avizati asa-zisa scrisoare a Patriarhului catre Nicolae Ceausescu pentru Timisoara, in decembrie 1989. De fapt, scrisoarea era o nota formala care se trimitea dupa orice intrunire a Sinodului BOR, cum a fost si cel incheiat in 1989 pe 14 decembrie. Nu mai este nici o mirare, pentru aceeasi observatori, ca ziaristul care a intretinut aceasta minciuna imediat dupa 1989 a fost un informator ordinar al Securitatii, de care nu se detasase inca in 1990 si poate nici azi. Dar pe langa toate acestea exista fapte, din lumea diplomatiei tacute a Bisericii, nestiute nici macar de marea familie a slujitorilor lui Dumnezeu. ZIUA a patruns cateva din aceste taine, chiar fara stirea Patriarhului, care, poate le doreste cu discretia sa sa ramana cunoscute doar de colaboratorii sai apropiati si de Dumnezeu. Ele aduc insa o lumina speciala asupra personalitatii Patriarhului si luptei sale cu diavolul comunist si de aceea am ales sa le publicam.
Intalnirea de pe vas cu Patriarhul Ecumenic Dimitrios
Intre 22 si 29 septembrie 1988, Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist a facut o vizita la Patriarhia Ecumenica, la invitatia Sfintiei Sale Dimitrios, Patriarhul Ecumenic (foto jos). Motivul era legat de festivitatile prilejuite de implinirea a 900 de ani de la intemeierea Manastirii Sf. Ioan Teologul din insula Patmos. Suntem in plina perioada neagra a comunismului, cand sistematizarea dezlantuita de planurile lui Nicolae Ceausescu asupra Capitalei - nu cu mult deosebita de noile proiecte de astazi - daramau la pamant bisericile monument istoric. Pe vasul care ii transporta pe insula Patmos, Patriarhul Teoctist se afla la masa cu presedintele Conferintei Bisericilor Europene, Jean Fischer. Are loc un dialog direct asupra ororilor comunismului si a miscarilor de demontare a sistemului care incepeau sa se simta in fostul bloc sovietic. Jean Fischer il intreaba pe Patriarhul Teoctist ce poate sa faca. "Putem sa scoatem Biserica si credinciosii in strada. Dar ce se v-a intampla dupa? Cine ne garanteaza ca oamenii nu vor fi masacrati si ca vom fi sprijiniti din strainatate?", intreaba Patriarhul in speranta unui raspuns. Insa raspunsul a ramas, probabil, acoperit de valuri.
Intre patru ochi cu Papa in ianuarie 1989
Patriarhul nu renunta. Este transmis un mesaj catre cel mai implicat lider al lumii crestine in daramarea comunismului: polonezul Karol Wojtila, Papa Ioan Paul al II-lea. Patriarhul se cunostea si se imprietenise cu Papa Ioan Paul al II-lea, inca din 1984, cand participase la o conferinta internationala in nordul Italiei, la Trento. Insa acum, pentru ca regimul interzicea categoric posibilitatea unei intalniri la varf intre cei doi conducatori de Biserici, unul cu o imensa influenta in lumea occidentala, diplomatia bisericeasca a intrat, discret, in actiune. In ianuarie 1989 se creaza prilejul. O vizita oficiala in India. "Intamplator", escala avionului este aleasa la Roma. Aterizat pe aeroportul din Roma, Patriarhul este intampinat de cardinalii Vaticanului, interesati la maximum de oaspetii de dupa Cortina de Fier. I se confirma oficial intrevederea cu Papa. Ambasadorul statului comunist, un anume Constantin Tudor, dupa consultatii cu Bucurestiul, incearca insa sa-i interzica intalnirea. Patriarhul il refuza, in ciuda presiunilor ambasadorului si riscurilor care puteau decurge din acest gest.
Cardinalii trimisi spre intampinarea delegatiei romane privesc cu cea mai mare atenti confruntarea verbala. "Primirea la Papa a fost foarte calda", marturiseste Patriarhul intr-un interviu publicat la implinirea a 90 de ani. "Pentru el si pentru cei din Vatican, intalnirea a fost un semn de curaj, o marturie de credinta si de apropiere bisericeasca. N-am stat numai zece minute, cat era prevazut in protocol, ci o jumatate de ora. Am vorbit cu Papa intre patru ochi, iar el m-a ascultat cu foarte multa atentie despre misiunea preotilor nostri, a calugarilor, despre manastirile noastre, despre presa noastra bisericeasca, despre relatiile noastre bisericesti, intr-un cuvant, despre misiunea Bisericii noastre".
Restul convorbirii ramane tainic. Insa misiunea Bisericii ramane aceeasi peste ani: pastrarea credintei stramosesti si a valorilor nationale. Iar Papa Ioan Paul al II-lea ramane nu numai primul pontif care a vizitat o tara ortodoxa - Romania - ci si primul crestin care a contribuit financiar pentru inaltarea Catedralei Mantuirii Neamului, dorinta cea mare a Patriarhului Teoctist si a drept-credinciosilor romani.

---

Despre autor: