18 Noiembrie 2006
Povestea fiecaruia dintre noi incepea cu infiriparea primelor planuri. Drumul catre birou sau atelier avea un spatiu tranzitiv: cafeneaua, braseria, lacto-barul etc. Cat de vechi era oare acest obicei disparut cu anii puterii populare? In veacul al X
Povestea fiecaruia dintre noi incepea cu infiriparea primelor planuri. Drumul catre birou sau atelier avea un spatiu tranzitiv: cafeneaua, braseria, lacto-barul etc. Cat de vechi era oare acest obicei disparut cu anii puterii populare? In veacul al XIX-lea, cea mai mare parte a muncitorilor specializati, a liber-profesionistilor, precum si a comerciantilor de tot felul din orasele Romaniei proveneau din mediul urban sau suburban european. Toti acesti oameni, functionari, negustori, mozaicari, zugravi, ceaprazari, gazetari, profesori, doctori, avocati etc., isi pregateau ziua in fata paharului cu svart sau a unei cafele tari, adesea cautata fiind si "taria" traditionala fiecarei culturi. Unii preferau romul, altii un mic dejun "stropit" cu un sprit scurt.
Dupa doua generatii, straniul obicei de la mijlocul secolului al XIX-lea devenise, la 1900, o cutuma atat pentru cosarul ungur, cat si pentru bragagiul turc. Fiecare isi avea locul sau preferat, masa pe care o rezerva din timp sau care, dupa o vreme, era rezervata de chelner. Ce insemna, practic, aceasta oprire de zece minute sau o jumatate de ora inaintea programului de lucru? Insemna tihna atat de pretioasa inaintea unei decizii, detasarea cu care sa poti privi si judeca intalnirile de afaceri care urmau; problemele care necesitau rezolvari, dar care trebuia esalonate in functie de prioritati.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.