Al doilea moment de care imi aduc aminte, cu placere, este de la inceputul anilor '70, la Paris. Eram tanar profesor (ma rog: lector) la Paris - IV (Sorbonne) si intr-o zi, cred ca era sfarsitul primaverii!, m-a vizitat dl M. Sora, inspector sau consilier la Ministerul Invatamantului. M-a vizitat la seminar, de la Centre Censier (in prezenta, neuitatului, admirabilului romanist, Alain Guillermou, seful catedrei), m-a vizitat, apoi, in locuinta mea modesta de la Romainville, din banlieue Nord-Est al Parisului. Atunci am putut sta de vorba mai mult cu acest om invatat, de regula tacut, atent la ce-i spui si foarte atent la ce-ti spune. Am aflat, intre altele, doua lucruri importante: era din Bihor si-l iubea enorm pe Eugene Ionesco... Doua coordonate importante...
Ne-am pierdut, dupa aceea, din vedere. Din cand in cand aflam cate ceva despre el de la un prieten comun: Ov. S. Crohmalniceanu, un critic si un profesor pe care l-am simpatizat si cu care am avut, pana la sfarsit, relatii foarte cordiale... Dupa 1990, dl Mihai Sora a intrat in politica, in combinatii pe care nu le-am inteles prea bine. Eu, inrait "apolitic", n-am mai fost un subiect atractiv pentru intelighentia romaneasca. M-am descurcat cum am putut. Dl Mihai Sora - la fel. Sper ca n-a avut si nu are nici azi dezamagiri prea mari. Nu-i pot reprosa nimic pentru ca, intr-o societate libera, oricine are dreptul de a avea o optiune... Nu reprosez nimanui si nici nu sunt dispus sa primesc reprosuri pentru ceea ce cred ca este bine si ceea ce este rau in lumea prin care trecem. O singura melancolie, totusi: Mihai Sora m-a vizitat cu cativa ani in urma la Academia Romana pentru a-mi cere un mic, neinsemnat sprijin intr-o chestiune de invatamant. Putea sa-mi dea un telefon, dar a tinut sa ma vada. La urma mi-a lasat ultima sa carte. Cand am deschis-o, am observat ca ezitase sa-mi dea o dedicatie, cum se face, de regula, cand oferi o carte cuiva... M-am mirat in sinea mea, am tacut si am gandit ca libertatea din afara nu ne elibereaza, totdeauna, pe dinauntru. O prundenta, pe scurt, care m-a vexat profund. Aproape ca am uitat-o, dar, iata, n-am uitat-o de tot din moment ce mi-a revenit, azi, in minte.
Ii doresc lui Mihai Sora, in virtutea primelor doua momente pe care le-am evocat, sa traiasca, in continuare, mult si in bucuria spiritului. Am ales, pentru volumul omagial, un capitol din cartea pe care tocmai am terminat-o: Tanarul Eugene Ionescu. Capitolul incearca sa dovedeasca, se va vedea, ca tanarul negativist din Nu este, in fapt, un spirit religios. Un spirit profund religios. Revolta si metafizica il duc spre Dumnezeu.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
S-a deschis încă un mall în România: peste 100 de milioane de euro investiți...
Sursa: retail.ro
-
Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească
Sursa: start-up.ro
-
Ne plângem de prețurile locuințelor, dar România e țara cu cele mai...
Sursa: wall-street.ro
-
5 jocuri de jucat cu copiii în zilele ploioase
Sursa: garbo.ro
-
Oana Radu a pierdut în instanță în fața fostului soț, Cătălin Dobrescu!...
Sursa: kudika.ro
-
Finanțare de 31,4 milioane euro de la OTP Bank România pentru Nusco Imobiliara
Sursa: futurebanking.ro