Vazindu-l marti seara pe Marian Vanghelie printre protestatarii din cartierul bucurestean Ferentari, nu-mi venea sa-mi cred ochilor si urechilor. Vanghelie nu mai vorbea limba locuitorilor sectorului 5. „Vrei sa fii in contradictoriu cu mine... primaria nu poate efectua investitii intr-o platforma electrica" erau expresii mult prea elevate pentru „care este", taxate de oamenii din strada cu fluieraturi. Si asta era si ideea „Pe repede inainte" de azi. Sa-mi exprim uimirea, impartasita de altfel colegilor mei in sedinta de sumar, ca Vanghelie a evoluat, schimbind astfel frecventa pe care, pina acum, se intelegea cu amaritii. Credeam ca si-a imbogatit prea mult vocabularul pentru a comunica cu indivizi care stiu doar limbajul sacosei electorale. N-am putut sa-mi duc pina la capat demersul pentru ca ieri primarul a revenit cu declaratii. Atit de multe si de savuroase incit rubrica „Vorbe aruncate in vint" din „Cotidianul" nu era suficient de incapatoare. Iata un scurt rezumat. „Nu sint de acord cu neplata. Decizia de a da ajutoare nu am luat-o ca asa a zis presa sau nu stiu ce politician, care nu poate conduce doua muste si trei babe (...) Am auzit niste baieti simpatici, aseara pe la televizor, si ii trimit sa se duca dreacu’… la munca, nu sa citeasca almanahe, almanahe (...) Sa se duca dreacu’, nu sa stea la televizor. (...) Nu poate Vanghelie sa le cumpere mincare, sa le-o puna pe masa, sa le mai si bage in gura." Cind a vorbit pe limba cu care ne-a obisnuit, i-am inteles mai bine mesajul lui Vanghelie. Si, fara nici o ironie, chiar l-am apreciat.