Polonia a aniversat, la 11 noiembrie, Ziua Independentei. Dupa trei impartiri statale si 123 de ani in care a lipsit de pe harta Europei, la 11 noiembrie 1918 Polonia si-a recapatat independenta. Ziua de 11 noiembrie a fost declarata drept sarbatoare nationala in aprilie 1937 si, pana la izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Polonia si-a aniversat independenta numai de doua ori: in 1937, respectiv in 1938. Sub ocupatia hitlerista, orice manifestare oficiala a polonitatii a fost interzisa pentru ca, in 1945, conducerea comunista sa adopte o alta data - cea de 22 iulie - pentru a marca Renasterea Poloniei. Ziua de 11 noiembrie a reintrat in calendarul sarbatorilor oficiale de stat in februarie 1989, in timpul sedintelor Mesei Rotunde. In prezent, Polonia isi infrunta trecutul comunist, aflandu-se in plin proces al lustratiei. Pe de alta parte, autoritatile de la Varsovia, prin vocea ambasadorului polonez in Romania, Jacek Paliszewski (foto), sunt dispuse sa sprijine initiativa Asociatiei Civic Media de edificare a unui Muzeu al Comunismului, la Bucuresti. Prezentam, in continuare, extrase din interviul acordat ZIUA de Excelenta Sa, ambasadorul Republicii Polone in Romania, Jacek Paliszewski, cu ocazia zilei de 11 noiembrie. (D.E.)
Inainte de toate, Romania si Polonia sunt legate de o parte intunecata a istoriei, de Pactul Ribbentrop-Molotov. Cum este vazut, astazi, acest moment al istoriei in Polonia? Mai exista consecinte in viata politica si publica?
Consider ca Pactul Ribbentrop-Molotov a avut efecte mult mai negative pentru Polonia deoarece Polonia a fost prima victima a celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Data de 1 septembrie a reprezentat inceputul agresiunii germane asupra Poloniei si, dupa doua saptamani de defensiva - caci intre timp a existat o rezistenta poloneza masiva in fata fortelor germane, iar efortul trupelor militare, al strategilor militari polonezi a vizat Occidentul in tot acest timp - dintr-o data, la 17 septembrie, trupele sovietice au patruns in estul Poloniei si am fost invadati, in acelasi timp, din doua parti. Desigur, aparatorii polonezi aveau sanse minime de a rezista in fata agresorilor germani, din cauza superioritatii militare a acestora, insa, pe neasteptate, si intr-un mod total lipsit de scrupule, natiunea poloneza a fost atacata de sovietici. Sub aceasta dubla amenintare, autoritatile de la Varsovia au incercat sa scape cu orice pret si cum, la un moment dat, Polonia si Romania au avut granita comuna, au folosit teritoriul romanesc Cel de-Al Doilea Razboi Mondial a reprezentat un episod deosebit de tragic in istoria moderna a Poloniei, iar in perioada comunista agresiunea sovietica a fost trecuta sub tacere, fiind prezentata drept o operatiune in scop defensiv a Sovietelor, care isi extindeau teritoriul, in perspectiva unei eventuale agresiuni germane, insa de fapt, trupele sovietice actionau conform Pactului, care viza impartirea statelor baltice, a Poloniei si a teritoriilor din sud intre Germania si URRS. Dupa instaurarea regimului democratic in Polonia, in 1989, agresiunea sovietica a fost adusa la cunostinta publicului ca atare, iar Pactul reaminteste publicului natura agresiva si tradatoare a comunismului, dar si despre actele de agresiune impotriva Poloniei, din 1939.
Evenimentul este descris corect in manualele de istorie contemporane?
Bineinteles. De asemenea, exista o ceremonie la care participa veteranii polonezi in viata. Desigur, data de 1 septembrie ramane o data importanta, deoarece marcheaza inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, insa anual, la data de 17 septembrie, Polonia comemoreaza atacul neasteptat, din partea URSS.
Masacrul de la Katyn, o rana
in continuare deschisa
Ce imi puteti spune despre crimele comunismului? In Romania, aceasta tragedie nu este tratata in mod corespunzator de catre manualele de istorie si stiu ca Polonia a trecut prin experienta masacrului de la Katyn. Din cate stiu, Rusia nu a recunoscut oficial, pana in prezent, acest genocid...
In anii 1960-1970 a fost unul din secretele cele mai bine pazite de catre comunisti, din cauza propagandei sovietice. Dupa descoperirea masacrului de la Katyn de catre Germania, s-a repetat in continuu, aproape obsesiv, ca aceasta atrocitate a fost comisa de catre nemti. A devenit evident ca acesta nu era adevarul, insa ca urmare a eforturilor diplomatice si a presiunilor exercitate de URSS, la procesele de la Nürnberg, care au oferit ocazia de a inculpa crimele naziste, demersurile polonezilor din Vest de a aduce masacrul de la Katyn in discutie au fost respinse si, ani zile, faptul ca sovieticii au fost cei care au actionat la Katyn a fost un fel de secret cunoscut de toata lumea, dar neconfirmat la nivel oficial. Numai in 1993, cand presedintele Eltin a vizitat Polonia, acesta a recunoscut aceasta, iar acum partea rusa nu mai neaga acest lucru, insa sustine ca masacrul de la Katyn a fost un act criminal si refuza sa foloseasca termenul de genocid, ceea ce face dificila intreprinderea unei actiuni legale. La un moment dat, a existat o colaborare intre procurorul general rus si cel polonez, pe fondul prosiunii lui Eltin ca va remite Varsoviei toate documentele referitoare la masacrul de la Katyn, lucru care nu s-a intamplat, insa, in prezent, partea poloneza desfasoara o ancheta asupra acestei situatii. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a luat niste decizii cu privire la masacrul de la Katyn, asadar responsabilitatea colectiva a fost stabilita, insa nu s-a spus nimic despre responsabilitatea individuala. Asadar, nu se stie nimic despre persoanele care s-au aflat in spatele acestui incident. Insa in lipsa documentelor, demersul partii poloneze nu se anunta a fi usor de finalizat. Cat despre alte crime ale comunismului in Polonia, Institutul pentru Memoria Nationala a initiat cateva investigatii vizand anumite persoane, care se fac vinovate de acte de opresiune, in unele cazuri chiar de executii. In prezent se desfasoara sute de demersuri de acest gen in vederea stabilirii adevarului istoric si pedepsirii vinovatilor.
SUA, un aliat strategic
Credeti ca aceasta parte a istoriei relatiilor ruso-poloneze face ca Polonia sa fie un aliat important al SUA?
Relatiile ruso-poloneze au o istorie lunga, plina de lacune, insa, pe de alta parte, persoanele avizate trebuie sa faca distinctie intre politica dusa la nivel oficial si simpatiile manifestate la nivel individual. Literatura si cultura rusa sunt apreciate in Polonia si acelasi lucru se intampla si cu teatrul si filmul polonez. Legaturile economice se dezvolta, de asemenea. Desigur, exista tentative de folosire a economiei ca pe o unealta politica si cred ca cel mai bun exemplu, in acest sens, il reprezinta cel legat de resursele energetice - iar aici am putea vorbi si despre gazoductul ruso-german, construit pe sub Marea Baltica, ce evita Polonia ca locatie de tranzit - insa cele doua state dialogheaza, din punct de vedere politic. Alianta cu SUA are motivatiile ei istorice: SUA s-au dovedit deosebit de primitoare cu imigrantii polonezi, care reprezinta, la acest moment, aproape o treime din populatia Poloniei. Peste 12 milioane de polonezi locuiesc in America, iar aceasta, dar si rolul jucat de SUA in readucerea Poloniei pe harta Europei, in 1918, sprijinul acordat statalitatii poloneze, insusi faptul ca aniversam Ziua Independentei la data de 11 noiembrie, asociata cu anul 1918, care marcheaza sfarsitul celor 123 de ani petrecuti sub tutela Rusiei, Prusiei, Germaniei si Austriei, consolideaza legaturile seculare ale Poloniei cu SUA. Exista experiente pozitive de ambele parti, care leaga cele doua state si care au facut ca SUA sa se afle in fruntea preferintelor polonezilor. Nu se poate spune ca ne-am aliat cu SUA impotriva Rusiei, caci traim cu rusii, ii admiram, insa SUA ne-au sprijinit de-a lungul timpului si au fost aliatul nostru, drept pentru care vom continua aceasta alianta, care nu este indreptata impotriva nimanui, ci este o alianta care protejeaza cel mai bine interesele noastre nationale si strategice. Aceasta se intampla si in cazul Romaniei: presedintele Traian Basescu a definit interesele strategice ale Romanie drept raportate la axa Bucuresti-Londra-Washington, care nu reprezinta o alianta impotriva cuiva anume, ci reprezinta o alegere strategica.
Insa Moscova s-a dovedit a fi iritata de proiectele SUA de a instala un scut antiracheta in Europa, avand Polonia ca baza...
Da, desigur, insa Moscova nu si-a manifestat incantarea nici in cazul aderarii la NATO a statelor baltice si a Poloniei sau a Romaniei, dupa cum nu a fost incantata nici de prezenta militara americana in Romania si Bulgaria. Proiectul american vizeaza prevenirea unui atac nuclear neasteptat din partea asa-numitelor "state nesigure". Insa Federatia Rusa nu face parte din acestea, iar scopul initiativei americane nu il reprezinta monitorizarea miscarilor Rusiei, ci ale altor tari, care ar putea comite acte de agresiune de natura nucleara - o perspectiva destul de putin probabila, in prezent, dar care, pe termen lung, s-ar putea dovedi o amenintare in toata regula. Rusia a primit acest proiect in mod negativ si a declarat ca ar putea lua unele masuri de reciprocitate, presupunand chiar mutarea unor echipamente militare mai aproape de granita cu Polonia. Insa, la acest moment, nu s-a luat o decizie finala cu privire la amplasarea scutului american in Europa, iar SUA tocmai a trecut prin experienta alegerilor legislative partiale si au existat chiar comentarii potrivit carora proiectul ar putea fi anulat de Congresul acum majoritar democrat. Asadar, initiativa exista, insa nu s-a luat nici o decizie concreta cu privire la aceasta.
Lustratia - niciodata prea tarziu
Polonia si Romania se situeaza pe aceleasi coordonate si in ceea ce priveste procesul lustratiei. Unele voci din Romania sustin ca acesta intervine prea tarziu. Cum este perceput el in Polonia? Considerati ca lustratia intervine prea tarziu?
Nu, cu siguranta nu e prea tarziu. Una din greselile din perioada post-comunista a fost sa nu se procedeze la aceasta inca de la inceput, din anii 1990. Insa nu este niciodata prea tarziu, atat timp cat adevarul nu a fost inca dezvaluit. In Polonia avem o noua lege a lustratiei, avizata de Parlament, insa presedintele consulta diverse sectoare ale opiniei publice pentru a vedea daca o promulga sau nu. Sustinatorii acesteia spun ca ar oferi adevarul in proportie de 100%, la momentul acesta, in vreme ce oponentii ei sustin ca ar oferi doar o treime, respectiv o jumatate de adevar. Miza acestei legi o constituie alcatuirea si publicarea unei liste cu informatori ai fostului regim, care ar putea fi in numar de cateva sute de mii. Pe de alta parte, legea urmareste inlaturarea acelei instante speciale, echivalentul CNSAS-ul romanesc. In Polonia, acesta se refera la o curte speciala, care aplica legea lustratiei si ai carei membri nu sunt desemnati pe criterii politice. Conform textului de lege, parlamentarii trebuie sa declare, la inceputul mandatului, daca au colaborat sau nu cu fostul regim. In cazul in care persoana vizata spune ca nu a colaborat, dar exista anumite indoieli, curtea intervine si se pronunta. Asadar, aceasta instanta speciala va fi eliminata, iar persoanele in cauza se vor adresa unor tribunale obisnuite pentru a spune daca au colaborat sau nu cu instrumentele fostului regim. Criticii spun ca vom astepta deciziile ani de zile, iar procesul va dura deosebit de mult, avand de vedere numarul dosarelor de analizat. Iar persoanele aflate pe lista ar putea fi persoane care au semnat angajamente sau care au ajuns sa figureze pe lista datorita unor implicari indirecte, prin terti. Asadar, criticii se tem ca in loc sa se simplifice lucrurile, acestea se vor complica si vor sa fie introduse anumite categorii - cum ar fi, de exemplu, cea de politie politica - pentru a distinge colaboratorii intre ei, in functie de gradul de implicare a acestora. Presedintele va lua, saptamana aceasta, o decizie cu privire la noua lege a lustratiei. In cazul in care nu o va promulga, legea va reveni in Parlament pentru a fi revizuita, proces ce ar putea dura cateva luni. Insa, revenind la fondul intrebarii, in opinia mea, lustratia este un instrument important, care armonizeaza si normalizeaza relatiile publicului cu clasa politica, si este important si pentru credibilitatea jurnalistilor. Daca ma intrebati despre conditia presei din Polonia si a presei din Romania, imi pare rau sa va marturisesc, dar presa poloneza este mult mai puternica si independenta decat cea romana. In spatele mass-media romanesti exista anumite grupuri de interese, insa, cel putin in Polonia, scandalurile politice majore au fost dezvaluite de presa, au ajutat la asanarea clasei politice. De exemplu, unii guvernanti au fost indepartati din viata publica datorita actiunilor presei. Credibilitatea presei este, de asemenea, in mainile jurnalistilor, iar cei cu un trecut discutabil nu sunt credibili si, desi personal nu cred ca trebuie complet eliminati, consider ca autoritatea morala a acestora conteaza mult.