Holurile Ministerului Integrarii Europene (MIE) zumzaie de idei privind viitorul institutiei. Mai multe proiecte sunt puse la bataie, insa printre acestea cel mai probabil este cel care prevede ca actualul Minister al Integrarii Europene sa se desparta in doua structuri: una care sa se ocupe de afacerile europene, iar cea de-a doua, destinata dezvoltarii, respectiv folosirii fondurilor europene. Problema care se pune: cui vor fi subordonate aceste structuri? O varianta ar fi ca activitatea afacerilor europene propriu-zise (comunicarea cu structurile administrative ale Uniunii Europene) sa devina un departament in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Pe de alta parte, aceleasi afaceri europene ar putea fi preluate de catre premier, fiind subordonate direct Cancelariei premierului sau Secretariatului General al Guvernului. La randul sau, eventualul Departament al dezvoltarii ar putea fi pus in subordinea premierului sau ridicat la rang de minister.
Nevoia de eficienta
Expertii din cadrul Ministerului Integrarii Europene ne-au indicat faptul ca este nevoie de eficienta maxima in relatia cu structurile europene dupa data aderarii, 1 ianuarie 2007. Daca in perioada negocierilor pentru aderare exista timp pentru reactia autoritatilor de la Bucuresti, dupa data aderarii autoritatile romane vor trebui sa tina pasul cu evenimentele de la Bruxelles. In acest sens este nevoie de o structura de coordonare la nivel central care sa asigure eficienta reactiilor rapide fata de deciziile si procesele aflate in desfasurare in structurile Uniunii Europene. In principal este nevoie de reactii rapide la nivel de experti - insa aceste reactii trebuie sa fie coordonate, astfel incat autoritatile de la Bucuresti sa aiba o pozitie unitara in relatia lor cu structurile europene.
Solutia bulgara
La Sofia nu este inca clar ce se va intampla cu actualele structuri care se ocupa de integrarea europeana. In Bulgaria nu exista un minister al Integrarii europene - Meglena Kuneva (in prezent candidata la postul de comisar european, fosta reprezentanta a Bulgariei in procesul de negociere) avea rangul de ministru, insa fara a conduce un minister. De aderarea Bulgariei la Uniunea Europeana s-a ocupat un corp de experti formati in cadrul Ministerului Afacerilor Externe de la Sofia.
In prezent, la Sofia exista o ampla dezbatere referitoare la viitorul acestei structuri. La guvernare in Bulgaria se afla o coalitie formata din socialisti, fortele de dreapta si partidul turcilor - existand o mare batalie intre aceste partide pentru posturile de ministri - situatie asemanatoare cu cea de la Bucuresti.
Experienta est-europeana
In majoritatea celorlalte tari est-europene care au aderat la Uniunea Europeana nu a existat un minister al integrarii Europene. Practica din fostele state comuniste in procesul de aderare la Uniunea Europeana a fost ca negocierile sa fie duse prin intermediul unui departament din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Dupa mai 2004, data aderarii celor zece state est europene la Uniunea Europeana, relatiile dintre Bruxelles si capitalele respectivelor tari au fost mentinute tot prin intermediul ministerelor Afacerilor Externe. Pe de alta parte, lipsa unei structuri centralizate in relatia cu Bruxelles-ul a fost o experienta negativa pentru Austria, care si-a reformat sistemul, avand in vedere ca nu a putut avea reactii rapide la procesele si deciziile unionale. O alta experienta negativa a fost cea a Marii Britanii, care a constatat ca diplomatii de cariera nu sunt foarte potriviti pentru relatiile europene, aparand astfel o structura separata destinata acestui scop, fara a avea insa rang de minister.