Rau trebuie sa fi fost chinuit in copilarie acest Mircea Rednic, incat sa il macine atata rautate, invidie si ranchiuna. Probabil ca in copilarie a fost ingnorat sau chiar umilit de gorobetii de-o seama cu el, ca era mereu un carcotas si un bosumflat si mai mult ca sigur paraciosul clasei, motiv pentru care era dispretuit atat de colegi, cat si de dascali. Altfel nu se explica aversiunea lui bolanda fata de marele sau binefacator, Mircea Lucescu, cel care l-a scos din anonimatul caruia parea sa-i fie harazit si fara de care mai mult ca sigur ca acum ar fi fost un pontator marunt la combinatul siderurgic de la Hunedoara ori un pandar zelos si antipatic la gardul aceleiasi institutii. "Il Luce" l-a carat mai peste tot dupa el precum Lizuca pe Patrocle, si-a pus toata lumea in cap titularizandu-l pana si in echipa nationala, insa el, Rednic, nu tine minte si ii reproseaza fostului sau tutore faptul ca nu l-a carat si pe el in Italia, la Brescia sau Reggiana, precum pe ceilalti "copii" ai sai, Sabau, Lupu, Raducioiu sau Mateut, si l-a lasat sa lauzeasca mai intai la turcii de la Bursaspor, apoi la echipe ponosite din Belgia. E adevarat cu Lucescu l-a adus la Rapid atunci cand devenise o pacoste pentru belgieni, insa el considera ca a fost prea tarziu, iar gestul a fost unul mai mult de spalare a pacatelor trecutului.
De aceea, "Il Puri" nu rateaza nici o ocazie sa-si etaleze insolenta fata de fostul sau mentor, ultima oara dupa meciul lui Dinamo cu Besiktas, atunci cand s-a ofuscat la culme din cauza unor declaratii acordate de Lucescu presei de pe Bosfor in care acesta afirma ca turcii au jucat mai bine in Stefan cel Mare, spunand ca nu mai are ce sa discute cu el. Cu cine nu mai vorbesti, ba? Cu tatane-tu, care te-a plimbat ca o paiata peste tot si a incercat fara izbanda sa scoata om din tine? Da-ti doua palme si un sut in fund, obraznicule!
Ce-i drept, si Mircea al batran are o gura si e o tata ceva ce nu s-a pomenit, insa la spusele sale, in cazul in care chiar erau deranjante, ar fi fost mai indicat sa raspunda altii din conducerea alb-rosiilor care nu-i datoreaza nimic, Badea, Borcea sau bagaretul ala de Turcu, ca sa nu mai pomenim de Cornel Dinu, cel pe care Rednic l-a suntat de la buna oportunitate de a-si justifica prezenta in staff-ul dinamovist prin cateva noi mascari aruncate catre clevetitorul de la Donetk. Ceva bun nu putea sa ia de la acesta, ci doar vocatia galcevei si mania persecutiei.
De exemplu, l-a auzit cineva pe Lucescu sau chiar pe fi-su blamandu-si jucatorii si acuzandu-i in cazul infrangerilor ori bagand zazanie intre acestia asa cum face parameciul de pe banca lui Dinamo inca de cand s-a apucat de antrenorat? Batranul de la Sahtior, care a trecut prin nenumarate crize pe la echipele, numai una si-una, pe la care s-a perindat a stiut sa depaseasca mai mereu astfel de momente prin recurgerea la cunostintele empirice de diplomatie si pedagogie, notiuni care lui Rednic ii sunt total straine, precum si cea de bun simt. El este exact prototipul omului care da cu mucii in fasole. Are suficiente calitati de antrenor, ca dovada lunga perioada de invincibilitate a "cainilor", insa dupa prima poticnire isi iteste adevarata fata, cea hada si dezgustatoare, iar dupa aceea nenorocirile se tin lant, intrucat reuseste sa strice armonia si-asa destul de labila a unui grup. Ca nu degeaba i s-a spus "Strambu'" inca de cand era jucator.