Jurnalul National de joi, 9 noiembrie 2006, gazduieste pe doua pagini un text semnat de Liviu Turcu sub titlul Liviu Turcu raspunde detractorilor. Autorul e un fin analist al realitatilor romanesti, un distins intelectual. Prin raportare la ceea ce a scris Liviu Turcu pana acum, articolul de ieri e o uriasa dezamagire. Cetateanul americanizat, facand figura de intelectual subtire, s-a romanizat in cateva zile. Pentru ca numai o astfel de transformare poate explica reactia la primirea in presa a dezvaluirilor sale din ultimul timp.

Liviu Turcu pune toate criticile, ba chiar si indoielile comentatorilor din presa pe seama unui ""linsaj public de proportii, executat prin intermediul unei parti a mass-media aflate sub controlul unui puternic grup de interese politic si financiar"".

A denunta pe toti cei care si-au exprimat scepticismul fata de veridicitatea dezvaluirilor sale drept supusi ai unui grup de interese mi se pare o prestatie tipic romanismului postdecembrist, definit prin inlocuirea argumentelor intr-o disputa de idei cu etichetarea. Subsemnatul, de exemplu, a reactionat la prestatia din ultimul timp a distinsului colaborator al Jurnalului National ca un supus neconditionat nu al unui grup de interese, ci al Logicii aristotelice, disciplina pe care am facut-o, ca si Liviu Turcu, in primul an de Filosofie. Sa ma explic.

Vineri, 27 octombrie 2006, Jurnalul National tipareste, cu trimitere de la pagina intai, un text iscalit de Liviu Turcu in care Varujan Vosganian e acuzat drept fost colaborator al Securitatii. Siguranta afirmatiei nu e dublata insa de nici macar una dintre probele concrete cerute de contracararea replicii acuzatului. Impresia subsemnatului, dar si a altor jurnalisti independenti, a fost ca ne aflam in fata unei lovituri bine regizate. Liviu Turcu nu numai ca stie de conditia din trecut a lui Varujan Vosganian, dar, mai mult, are si probele gata de a fi publicate. Ca intr-un film politist de calitate, dupa ce Varujan Vosganian va nega acuzatia, Liviu Turcu va da publicitatii si probele.

Vineri, 27 octombrie 2006, Varujan Vosganian dezminte public acuzatia. Il sprijina ferm Calin Popescu Tariceanu. La randul sau, SIE si CNSAS declara ca n-au nici macar o fila din dosarul invocat de Liviu Turcu. Ne-am pus pe asteptarea replicii lui Liviu Turcu. Au trecut o zi, doua, trei, o saptamana. Tacere de mormant.

Citeste si:

Luni, 6 noiembrie 2006, Liviu Turcu apare din nou in luminile rampei. Articolul intitulat Lista lui Turcu contine o lista de 11 personalitati ale vietii noastre publice identificate ca avand in arhivele unor foste unitati ale Securitatii dosare de colaborator.

Nici un cuvant despre Varujan Vosganian. Ca si in cazul senatorului liberal, nu se prezinta nici o proba concreta. Doar indicarea unor arhive in care aceste probe s-ar putea gasi.

Marti, 7 noiembrie 2006, la o editie speciala a emisiunii Marius Tuca Show, Liviu Turcu intervine din nou. Intreaga zi apartinuse dezmintirilor categorice din partea celor trecuti pe lista. Nici de data asta Liviu Turcu nu prezinta o proba concreta - una macar - in sprijinul acuzatiilor sale. Jurnalistii, politicienii isi exprima a doua zi scepticismul in legatura cu acuzatiile lui Liviu Turcu. Joi, 8 noiembrie 2006, autorul publica un nou text in chestiunea dosarelor de la Servicii.

In locul unei singure probe despre macar o singura persoana, domnia sa ne ofera un rationament: Colaborationismul atingea proportii halucinante de pana 100%, in cazul ""persoanelor care, intr-o forma sau alta, intrau in contact cu cetatenii straini sau efectuau deplasari in strainatate"". Cei 11 au intrat in contact cu cetateni straini sau au facut calatorii in strainatate. Deci cei 11 au fost colaboratori ai Securitatii. Nu e un rationament, ci un sofism. Din faptul ca toti cei cu stagii in strainatate, de la Traian Basescu la Gabriel Liiceanu, ar fi putut fi colaboratori ai Securitatii nu rezulta in chip automat ca si au si fost.

Ceva asemanator urmatorului: Femeile fac copii. X e femeie. Deci X a facut un copil. Din posibilitatea ca o femeie sa faca copii nu rezulta in chip automat ca o anume femeie a facut un copil. Poate ca n-a vrut sau poate ca a ramas virgina. Pentru a putea spune in Jurnalul National ca X a facut un copil, trebuie sa publicam macar poza copilului. Daca nu chiar si certificatul de nastere.