Ultima "moda" lansata de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR), in domeniul constructiei de parcari pe marginea autostrazilor, este exproprierea "pentru cauza de utilitate publica", fara insa ca proprietarii deposedati de terenurile lor sa fie in prealabil despagubiti. Practic, sub bagheta "dirijorilor" de la CNADNR, o serie de cetateni, a caror "vina" nu este alta decat ca au situate proprietatile pe marginea autostrazilor aflate in constructie sau in modernizare, sunt deposedati abuziv de proprietati pentru ca pe terenurile lor sa rasara peste noapte parcari de mii de metri patrati, fiecare, ce urmeaza a fi instrainate - potrivit unor surse din interiorul institutiei - unor privati pentru edificarea de benzinarii, toalete si alte utilitati prevazute in normele europene pentru autostrazi. Daca punem la socoteala ca in multe cazuri, parcarile construite cu japca pe pamantul altora nici macar nu apar pe proiectele de constructie ale autostrazilor ori ca nici macar nu au certificat de urbanism si autorizatie de constructie, ne putem face o imagine fidela despre ce a devenit CNADNR, institutie de stat cu bugete fabuloase pe mana, de ordinul miliardelor de euro anual. Nu e de mirare ca, in aceste conditii, CNADNR isi permite luxul sa plateasca o armata de avocati pentru a se "bate" cu cetatenii de rand care cer tribunalelor sa le apere dreptul la proprietate. ZIUA prezinta in continuare cateva cazuri graitoare despre cum se fura proprietatile oamenilor de catre o institutie de stat, sub pretextul legilor privind "exproprierile pentru cauze de utilitate publica".
La vanatoare de batrani fara aparare
Un caz care i-a revoltat pe multi dintre locuitorii comunelor din judetul Calarasi, situate pe traiectoria autostrazii Bucuresti - Constanta ("Autostrada Soarelui"), tronsonul 3 Lehliu - Drajna, consta in acapararea fara nici un fel despagubiri prealabile ori juste a unor suprafete de teren pe care s-au edificat deja segmente de autostrada sau utilitati. In acest sens, Tribunalul Calarasi are pe rol nu mai putin de 13 procese civile in care CNADNR (urmasa fostei Administratii Nationale a Drumurilor) a fost chemata in judecata de catre expropriati nemultumiti de modul in care li s-au luat proprietatile sub pretextul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publica si al Legii 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale.
Un caz elocvent este cel al Nedelei Stoia, din comuna Dor Marunt, judetul Calarasi, careia i s-au furat 18.724 m.p. de teren, situati la km. 75 al Autostrazii Soarelui", pe care s-a construit deja o imensa parcare betonata. Batrana si bolnava, Nedelea Stoia este vaduva si pensionara din agricultura, cu o pensie de doar 300.000 lei, lunar. Terenul ei era singura sursa de existenta, insa din 2001, Administratia Nationala a Drumurilor (AND) i-a transformat proprietatea intr-un veritabil santier. Comisia locala de expropriere i-a oferit un pret de despagubire in bataie de joc (1 USD/m.p.), cu care nu si-ar fi putut cumpara in zona o alta parcela similara, astfel incat batrana nu si-a dat acordul pentru inceperea constructiei. In 2003, AND s-a desfiintat ca denumire, locul ei fiind preluat de actuala CNADNR. In noiembrie 2004, lucrarile au fost terminate, fara ca batrana sa fie despagubita in prealabil asa cum prevede Constitutia, cu toate ca a fost impiedicata sa-si cultive pamantul din care traia. Vreme de patru ani, CNADNR - reprezentantul statului roman in materie de expropriere - a refuzat sa declanseze procedurile de expropriere, desi a fost rugat insistent de batrana, si nici macar nu a consemnat vreo suma cu titlu de despagubire la vreo unitate bancara, pe numele proprietarei.
Parcarea nu era in proiect
Deoarece art. 44 din Constitutie prevede ca "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire", dar in cazul ei lucrarile au fost deja terminate fara sa primeasca vreun leu, ori ca exproprierea sa aiba loc, Nedelea Stoia s-a adresat Tribunalului Calarasi. Pentru ca exproprierea sa se constate prin hotarare judecatoreasca si pentru a fi despagubita la pretul zilei, pentru fiecare m.p. de teren ce i-a fost furat, precum si sa i se plateasca contravaloarea culturilor pe care nu le-a putut realiza in ultimii ani.
Minunea minunilor a aparut in noiembrie 2005, cand autoritatea judeteana in constructii de la nivelul Consiliului Judetean Calarasi a comunicat prin adresa nr. 8393 din 21.11.2005 ca "parcarea aflata la km 75 al autostrazii Bucuresti - Constanta nu a fost autorizata de catre Consiliul Judetean Calarasi, intrucat la data eliberarii autorizatiei de construire nr. 42/29.05.2001 solicitantul AND nu a prezentat acte care sa-i confere dreptul de a realiza lucrari pe acest amplasament (...) nu a fost solicitat un certificat de urbanism separat pentru amplasarea acestei parcari de catre CNADNR (...) aceasta parcare a fost prevazuta pe un alt amplasament" (vezi facsimil 1).
Cu alte cuvinte, parcarea s-a facut fara autorizatie de constructie si pe un alt amplasament, care nu era prevazut in proiectul initial al autostrazii. In proiectul autostrazii sunt prevazute parcari doar la kilometrii 57,3; 64,4; 78,8 si 89,4 (vezi facsimil 2).
Acest caz are conotatii penale deosebit de grave, deoarece, atat prin nepasarea unor functionari din CNADNR, dar mai ales prin intentia unora dintre acestia, terenul a fost pur si simplu furat la drumul mare, profitandu-se de faptul ca acesta se afla in proprietatea unei batrane fara resurse financiare si puterea fizica necesare pentru a-si putea cere dreptatea. Daca acest caz se afla azi pe rolul Tribunalului Calarasi, aceasta se datoreaza exclusiv avocatului Sebastian Cudrici, din Baroul Bucuresti, care a acceptat sa sustina "pro bono" cauza vaduvei.
Milioane de euro pentru avocatii CNADNR
Mentionam ca in procesul de la Tribunalul Calarasi, avocatii CNADNR - platiti regeste cu bani de la stat - o acuza de "infatuare" pe batrana Stoia, pentru ca a indraznit sa ceara despagubiri de 6 euro pe m.p. plus contravaloarea culturilor nerealizate, in vreme ce unele expertize depuse la dosar vorbesc de valori intre 11 si 30 euro/m.p. pentru aceesi zona.
Pentru a ilustra o data in plus obraznicia CNADNR, de a pretinde prin avocatii sai ca 6 euro/m.p. ar fi un pret exagerat, mentionam ca CNADNR a scos parcarea de la km 75 la licitatie, in vederea edificarii unei benzinarii, cu parcarile aferente, la un pret de 30 euro/m.p., pret pe care Curtea de Conturi l-a considerat dezavantajos pentru statul roman.
De altfel, potrivit unor surse interne de incredere, CNADNR isi permite, in mod surprinzator, luxul de a plati milioane de euro anual catorva cabinete independente de avocatura, care ii apara interesele, in sensul de a-i asmuti contra expropriatilor care-si cer drepturile, in loc sa plateasca preturile cuvenite pentru terenurile furate sau acaparate cu de-a sila, la nivelul preturilor practicate pe piata imobiliara. Pentru cetatenii expropriati de pe terenuri nu exista bani, dar pentru avocati exista milioane de euro. Asa intelege statul sa-si apere contribuabilii.
Parcarea de la Podul Otopeni
Un alt caz, care a creat mari disensiuni, este cel al Marianei Chirita, din Bucuresti, care s-a trezit cu circa 1000 m.p. din proprietate ocupati de lucratorii angajati de CNADNR. Terenul, situat chiar pe DN 1 - autostrada Bucuresti - Ploiesti, la iesirea din Capitala, inainte de Podul Otopeni, a fost ocupat peste noapte, tot pe motivul construirii unei parcari. Astfel, pe motiv de fluidizare a traficului pe DN 1, reprezentantii CNADNR au demarat procedurile de expropriere pentru o suprafata totala de 117 m.p. a Marianei Chirita necesara construrii unei parcari - refugiu. Ca urmare, Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 de la nivelul Consiliului Local al Sectorului 1 a hotarat acordarea de despagubiri pentru doua suprafete de teren ale Marianei Chirita, in suprafata totala de 117 m.p. in data de 15 mai 2006. Urma ca la demararea lucrarilor, gardul proprietarei sa fie daramat, mutat spre interiorul proprietatii cu suprafata negociata, iar apoi gardul refacut de CNADNR, conform planurilor urbanistice. Numai ca in luna iulie 2006, cand s-a trecut la intrarea pe proprietate, constructorii nu au intrat pe doar 117 m.p., ci pe o suprafata cu 1000 m.p. mai mare, profitandu-se de absenta proprietarei. Cum s-a aflat de isprava, s-au depus reclamatiile aferente. Chirita a aratat ca intelege utilitatea largirii autostrazii, ca este de acord cu exproprierea, dar sa fie despagubita conform legii si pentru mia de metri patrati inhatata in plus. Mai intai, reprezentantii CNADNR care s-au aflat la locul faptei au pretins ca din documentele cadastrale reiesea cum gardul acesteia s-ar fi aflat pe domeniul public si ca aceasta ar fi ocupat abuziv cei 1000 de metri. Apoi, avocatii CNADNR au recunoscut in luna august a.c. ca, "urmare a modificarilor de antrepriza operate de catre proiectant, a aparut necesitatea intocmirii unor noi documentatii cadastrale, in vederea exproprierii unor suprafete suplimentare din proprietatea doamnei Chirita". Ministerul Transporturilor, unde a fost depusa una din reclamatii, a dat vina pe proprietara, invocand ca aceasta "nu a prezentat o noua fisa a bunului imobil", insa a admis posibilitatea ca dupa refacerea acesteia "sa fie reluate negocierile cu Comisia de Expropriere constituita in baza Legii 198/2004, iar proprietarul sa fie despagubit pe noile limite". Cu toate acestea, in raspunsul adresat redactiei noastre, CNADNR sustine ca "singura in masura sa rectifice pretinsa eroare este proprietara in cauza", deoarece "a fost descoperita o neconcordanta intre documentatia cadastrala aferenta intabularii proprietatii d-nei Chirita intocmita de aceasta si pusa la dispozitie de OCPI Bucuresti si situatia reala gasita in teren".
Indiferent de rezultatul final ce va fi transat de instanta de judecata, reiese cat se poate de limpede ca CNADNR a considerat ca poate face ce crede de cuviinta, dincolo de negocierile si proiectele anterioare, doar pentru ca a gasit "neconcordante" cadastrale, si sa mute un gard astfel incat sa obtina 1000 de m.p. in plus, fara sa discute cu proprietarul despre aceasta. Daca un caz similar se intampla intre doi privati, singura rezolvare era negocierea amiabila sau mersul la judecata. CNADNR nici nu a cautat macar o solutionare amiabila, intrand pur si simplu cu buldozerele peste gard, si taind nu mai putin de 50 de arbori, fara a fi preocupat de cerinta legala a existentei unei drepte si prealabile despagubiri in cazul ca neconcordantele cadastrale ii vor fi defavorabile.
Ceea ce nu poate explica CNADNR este cum s-a deplasat gardul pe proprietatea lui Chirita mai mult decat era prevazut in proiectul initial si, mai ales cum, daca a admis ca a aparut o neconcordanta intre delimitarile cadastrale nu a purces la o expertiza cadastrala cu ambele parti de fata, care sa stabileasca realitatea.
Familia Chirita a formulat deja plangere penala la Parchet impotriva sefilor CNADNR, pentru furtul proprietatii, aratand ca nu este vorba de nici "o eroare a proprietarei", intrucat coordonatele corecte ale proprietatii au fost depuse la OCPI inca din 27 iunie 2006 si ca aceasta situatie nu ar fi aparut daca societatea de avocati a CNADNR angaja o firma de cadastru care efectua corect masuratorile in teren si nu prelua, din birou, "cateva puncte topo, in alt sistem de coordonate, de la Oficiul de Cadastru Bucuresti".