E clar. Adrian Nastase chiar nu mai inseamna nimic in politica romaneasca. Dupa citeva zeci de minute petrecute de fostul premier ieri la televizor, in direct, ca in vremurile bune, Marian Vanghelie a transat pozitia lui Nastase in partid, in citeva vorbe: „M-am saturat de ironiile imputite ale lui Nastase, pe care nu le mai asculta nimeni, sa ii numaram ouale, sa ii numaram bancutele. Eu nu mai am rabdarea sa mai ascult demagogia proasta a lui Nastase. (...) Sa nu il lasam sa creada ca sintem toti timpiti". Deci, Nastase are „ironii imputite" si „demagogie proasta". Oricit as incerca, in virtutea spiritului jurnalistic, sa ramin obiectiv in fata limbajului colorat, cum ii e firea, al domnului Vanghelie, nu ma pot abtine sa nu observ una dintre cele mai spectaculoase evolutii din politica romaneasca. Vanghelie, domnul „care" al Romaniei, consolarea agramatilor de pretutindeni, a ajuns sa predea lectii de stilistica. Si nu oricui, ci unui profesor universitar, fost sef al primarului de sector si al oricui era atinsde tentaculele sale. De fapt, ajuns la acest punct de trista amintire recenta, trebuie sa recunoscca nici pe Nastase n-as fi crezut la acea vreme sa-l aud vreodata comparindu-se cu o foaie de leguma lacrimogena: „PSD practica strategia foilor de ceapa: dai la o parte o foaie si inca o foaie, pina ramine o ceapa mica, dar puternica". Indiferent ca e vorba de „o ironie imputita" sau nu.