Politica ne omoara!Nemernicia PSD

Vreau sa precizez, de la bun inceput, sensul pe care-l voi acorda aici termenului de nemernicie. Eu nu voi acuza PSD-ul ca ar fi ticalos, ca ar fi comis fapte marsave si nici macar nu voi spune ca e un partid (din ce in ce mai) lipsit de importanta. Desi sunt destui adversari ai PSD care vor gasi argumente pentru a sustine si asa ceva despre partidul care, pana nu demult, parea ca este de neclintit din fruntea bucatelor in Romania. Eu sustin doar ca PSD devine, in ciuda izbucnirilor "fortosilor", o formatiune tot mai neputincioasa. Pe ce ma bazez?
Mai intai, as observa ca, indiferent de cum s-a numit de-a lungul timpurilor (FSN, FDSN, PDSR) PSD a fost, inainte de toate, un partid de lider(i), care s-a hranit primordial din aura lui Ion Iliescu, din priza sa aparte la cei multi (dar mai varstnici, mai saraci si mai putin scoliti). El n-a reusit in toti acesti ani postdecembristi sa-si elaboreze o doctrina de stanga moderna, intemeiata pe realitatea romaneasca, in multe privinte diferita de aceea din tarile Europei Occidentale.
Nu a reusit nici sa gandeasca o strategie de cum va reveni Romania la traseul normal al istoriei, de la care a fost abatuta dupa al doilea razboi mondial. PSD a fost mai degraba fortat sa-si propuna obiective punctuale (de exemplu, aderarea la NATO) ale unei astfel de reintersectari cu Istoria. PSD a devenit o alcatuire ciudata in care doar Ion Iliescu mai e preocupat de a mentine corabia pe o directie de stanga.
Ne place sau nu, dar si la recenta reuniune de la Targu Mures, "batranul Iliescu" a fost singurul lider preocupat de a contura un profil de stanga PSD, singurul al carui discurs mai poate si azi sa atraga voturile paturilor nevoiase ale societatii, convins fiind ca e absoluta nevoie si de largirea bazei electorale a partidului. Ceilalti lideri au fost preocupati mai degraba de reconfigurarea sau de mentinerea raporturilor de forte intre diversele grupuri si diversi lideri din partid.
Nu pot merge mai departe cu demersul meu daca nu mentionez ca, din pacate pentru el, PSD nu a fost capabil, nici dupa pierderea alegerilor din 1996 si nici dupa pierderea puterii din 2004, sa adopte atitudinea proprie unui partid de tip occidental. Nu a stiut sa traga linia pentru a face socotelile de rigoare, liderii principali nu au avut barbatia, de care multi fac atata caz, de a-si asuma raspunderea, mergand pana la a-si da demisia imediat din momentul in care au aflat ca au pierdut.
Mai ales in 2004 devenise evident ca PSD trebuie sa-si schimbe radical primul rand al conducerii si sa-si remodeleze doctrina, mesajele, modul de comunicare cu media si cu electoratul, sa reorganizeze partidul in asa fel incat sa faca uitate sintagmele de "partid-stat", "partid-clientelar", "partid al coruptilor", "partid al baronilor" (centrali si locali). Cu aceasta imagine, intarita in ultimii doi ani si de numeroasele procese de abuz in functie, deturnari de fonduri, evaziune fiscala s.a., de cararile pe care unii lideri din Bucuresti si din provincie au inceput sa le bata pe la DNA, PSD pur si simplu nu-si poate ridica ochii, capul, din pamant. Certurile din Alianta PNL-PD, din Coalitia de guvernare, razboiul dintre presedintele tarii si primul ministru al Guvernului au oferit si ofera ocazii cu duiumul pentru un partid serios de opozitie. Dar, spus pe sleau, PSD este prea nevolnic, prea nemernic pentru a-si putea face auzit glasul. Glas care ar trebui sa fie ca un tunet infricosator, dar care nu este decat o ricanare, un semiton care parca zice ca posesorul nu are inca sexul politic clar definit.
Il ascultam pe Mircea Geoana cum il tragea, chipurile, de urechi pe Basescu, cel cu lacrimi de crocodil, uitand si bataia absolut rusinoasa pe care o luase in batalia pentru primaria Bucurestilor, dar si supusenia cu care a acceptat ca presedintele sa-i ia din curtea partidului pe care-l conduce pe unul din cei mai de perspectiva oameni ai sai, pe George Maior. Geoana parea mai degraba suparat pe Basescu pentru ca "a plans pe umerii lui Nastase", decat pentru unele din gafele sefului statului. Unicul scop care se degaja din discursul lui Mircea Geoana parea a fi alungarea portocaliilor de la guvernare si, visul visurilor, a lui Traian Basescu de la Cotroceni in 2009. Nu l-am auzit pe cel care a fost aproape sase ani ambasador in SUA, patru ani ministru de externe al Romaniei (din care doi ani in troica OSCE, un an chiar ca presedinte), pe cel care se considera lider al Opozitiei, sa vina macar cu o schita de proiect pentru dezvoltarea Romaniei in primii ani de dupa aderarea in UE.
Din pacate, si alti lideri si-au ales teme lejere: cum sa "muscam din ei", din portocalii (Sorin Oprescu) sau indignarea fata de ce portofoliu ministerial i s-a repartizat Romaniei in Guvernul Europei (Miron Mitrea). Dar, pentru mine, dezamagirea cea mare avea sa vina dinspre Ioan Rus. El parea, pana acum, in ochii multora, unul dintre putinii lideri cu autoritate din PSD, care, la o adica, ar fi fost capabili sa puna in stare de functionare masinaria aceasta politica. (Ea este gripata sau, cine stie, are cutia de viteza stricata si datorita deselor schimbari de directie pe care incearca sa i le imprime Mircea Geoana. Cum, insa, nu stie nici incotro vrea sa apuce, nici unde sunt toate butoanele de comanda si nici cum sa se faca ascultat de toate componentele, pur si simplu a innebunit motorul masinii si computerul de bord). Dl Rus pare, insa, ca nu suporta alte opinii decat ale sale, fie ca e vorba de Adrian Severin, Ion Iliescu sau Sorin Oprescu, si nici nu suporta sa fie criticat. Mai mult, el vrea sa puna in mainile prea firave ale lui Mircea Geoana un "buzdugan de voievod" pe care, poate, cu o anume viclenie (care nu-i este proprie) poate numai el ar putea sa-l manuiasca. O fi crezand Ioan Rus ca inca nu a venit vremea lui? Ezita si asteapta in stilul lui Iuliu Maniu? Sa nu fie prea tarziu!
La Targu Mures, liderii PSD si-au aranjat ploile. Mircea Geoana va fi presedinte pentru patru ani, Mitrea isi pastreaza postul de secretar general, Rus isi oficializeaza postul de prim-locotenent al lui Geoana, micutul Titulescu va fi si el luat in seama. Nu stim mai nimic de ce soarta i se harazeste (sau isi rezerva el insusi) lui Viorel Hrebenciuc. In rest, nici nu conteaza. Daca o sa reuseasca sa-l pacaleasca si pe Ion Iliescu cu ceva, de Adrian Nastase nici nu vor mai vorbi. Zece la suta ai lui Ion Iliescu si inca zece la suta ai brandului PSD asigura loc de parlamentari pentru destul de multi, iar daca bobii vor iesi bine, cine stie, o fi rost si de o particica de guvernare. Cat despre partid, ce partid? Cat despre stanga, care stanga? Pe cine mai intereseaza astfel de bazaconii ale secolului trecut! Poporul, sarac si care duce greul, bla, bla, bla, il putem invoca oricand, ca nu ne doare gura, iar dl Oportunov a fost mentorul nostru. Si daca mai si primim acordul RAAPPS sa locuim in vile si apartamente pentru care sa platim o chirie cat doi litri de palinca, atunci trai nineaca!

---

Despre autor: